Proteste de amploare în România, anunţă grav o bună parte a posturilor TV. Nu e copia răscoalei ţăranilor şi nici măcar a obişnuiţilor din Piaţa Victoriei de vreo doi ani încoace. E mai mult de atât! Actorii Teatrului Naţional Bucureşti se alătură nemulţumirii faţă de ceea ce se cheamă OUG 7. Dacă până acum, protestele din faţa Guvernului erau atribuite unei mase alcătuite dintr-un mix de ierarhii sociale, iată că acum se evidenţiază o latură importantă a pilonului de rezistenţă culturală şi socială a poporului român. Actori importanţi, cu ţinută de anvergură în domeniu, s-au solidarizat în apărarea justiţiei din România. Victor Rebengiuc, de la altitudinea vârstei profesionale şi cea a talentului demonstrat de-a lungul carierei, şi-a arătat nemulţumirea faţă de realitatea cenuşie a zilelor actuale.

Dacă până acum protestele puteau căpăta anumite conotaţii, astăzi, protestul intelectualităţii de pe treptele Teatrului Naţional ar trebui să ne facă să tresărim. Să conştientizăm punctul grav în care s-a ajuns. Atentatul major asupra justiţiei în ţara noastră. Actorii nu păreau a ieşi pe scena străzii pentru a juca un rol, ci-şi jucau rolul demnităţii lor de oameni. Nu erau nici Hamlet şi nici Agamiţă Dandanache, nu jucau în tragedii celebre sau roluri din comedia cotidiană, ci îşi jucau viaţa lor care e şi viaţa noastră. Aşa mi s-a părut.

Dacă ieşirea “vulgului” în Piaţa Victoriei n-a creat, unora dintre noi, niciun frison, atunci, măcar, să conştientizăm protestul intelectualilor-actori care simt pericolul care pândeşte libertatea nu doar a justiţiei, ci în totalitatea ei şi, punând gaj propria carieră – clădită prin multă muncă, remunerată slab – îşi asumă responsabilitatea protestului într-o ţară care pare că a uitat semnificaţia revoltei.

Dacă nici acum nu conştientizăm mizeria ce se arată sub ochii noştri acoperiţi de cataracta nevindecabilă a politicului, atunci trebuie să ne asumăm soarta de subjugaţi ai unui singur om, reîntorcându-ne la perioade cumplite ale istoriei. Poate că ne merităm soarta şi urmează să culegem roadele a ceea ce am semănat prin votul propriu! Depinde încă de noi!
Actorii au jucat, în seara de duminică, un rol mai important, cred, decât toate rolurile lor.