Credincioșii ortodocși din întreaga lume întâmpină Paștele cu tradiționalul salut „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde „Adevărat a Înviat!”. Această formulă, încărcată de o profundă semnificație spirituală și istorică, reprezintă o mărturisire esențială a credinței creștine, comemorând Învierea lui Iisus Hristos și speranța mântuirii.

Originea și semnificația salutului pascal

Salutul „Hristos a Înviat!” își are rădăcinile în primele secole ale creștinismului, când era folosit pentru a întări credința în Înviere într-un context în care aceasta era adesea contestată sau persecutată. Conform tradiției, primele mențiuni scrise ale acestei formule provin din perioada apostolică.

În Evanghelia după Luca, după ce L-au văzut pe Iisus înviat, ucenicii se întorc în Ierusalim și le comunică celorlalți: „Cu adevărat a înviat Domnul!” (Luca 24:34). Astfel, această expresie, folosită astăzi ca un simplu salut între credincioși, are o încărcătură teologică și istorică profundă, simbolizând biruința vieții asupra morții și reafirmând speranța în mântuire.

Utilizarea salutului în tradiția ortodoxă

Salutul pascal este rostit începând cu noaptea Învierii, imediat după slujba de Paște. La momentul în care preotul iese în fața bisericii cu lămâna aprinsă, acesta rostește pentru prima dată în anul respectiv „Hristos a Înviat!”, iar credincioșii răspund „Adevărat a Înviat!”. De aici și până la sărbătoarea Înălțării Domnului, care are loc la 40 de zile după Paște, această formulă devine modul obișnuit de adresare între creștini.

Deși Înălțarea Domnului marchează încheierea acestei perioade, în multe regiuni tradiția utilizării salutului continuă până la Duminica Rusaliilor, la 50 de zile după Paște, moment care încheie oficial perioada pascală.

Importanța salutului în folclor și viața spirituală

Pe lângă dimensiunea religioasă, salutul „Hristos a Înviat!” este păstrat și în folclor și în obiceiurile populare drept o mărturie vie a credinței. Prin rostirea acestui salut, creștinul nu doar salută pe celălalt, ci și reafirmă convingerea fundamentală a creștinismului: că moartea nu este un sfârșit, ci un început către viața veșnică.

Mai mult, această formulă întărește legătura dintre credincioși, consolidând comuniunea spirituală și exprimând o bucurie comună ce transcende diferențele personale sau sociale.