Sâmbăta Mare, ultima zi din Săptămâna Patimilor și ziua dinaintea Paștelui, este marcată de o serie de obiceiuri și ritualuri cu o semnificație profundă în credința creștină. În această zi, creștinii comemorează îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos și pogorârea Sa în iad pentru a elibera neamul omenesc din stricăciune. Tradițiile și superstițiile legate de această zi sunt respectate cu strictețe, încredințând oamenii că astfel vor avea parte de un an binecuvântat.

Obiceiuri și tradiții în Sâmbăta Mare

Sâmbăta Mare reprezintă momentul final al pregătirilor pentru Paște. În această zi, se sacrifică mielul, simbolul lui Iisus în tradiția creștină, iar femeile se ocupă cu curățenia casei, pregătirea bucatelor care vor fi puse pe masa de Înviere și aranjarea hainelor pentru sărbătoare.

O atenție deosebită este acordată pregătirii ouălor vopsite și a pascăi – în unele regiuni se prepară chiar o pască specială pentru vite, dar și una cu care se ung pomii pentru a spori rodnicia acestora.

Conform credințelor populare, noaptea de sâmbătă este una în care cerurile se deschid și energiile magice sunt la intensitate maximă. Se spune că, pentru ca dorințele cele mai puternice să se împlinească, este indicat să nu dormi în Noaptea de Înviere, deoarece atunci Dumnezeu nu poate vedea în sufletul tău și nu poate dărui ceea ce ceri.

Totodată, există superstiția că nu este recomandat să pui mâna pe sare în noaptea de sâmbătă, pentru că mâinile vor transpira excesiv pe timpul verii.

Pentru a atrage noroc și sănătate, se obișnuiește ca pe masa de Paște să se pună un ou roșu, o bucată de prescură sfințită, pască, cozonac, făină, salată de hrean și o lumânare albă. Din aceste alimente se gustă doar după miezul nopții, după încheierea slujbei Învierii și după primirea Luminii Sfinte care vine de la Ierusalim.

Rugăciunea de Sâmbăta Mare

Sâmbăta Mare este considerată cea mai potrivită zi pentru a cere iertarea păcatelor prin rugăciune. În această zi, credincioșii rostesc o rugăciune specială, plină de recunoștință și smerenie, care aduce alinare sufletului. Textul acesteia este următorul:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ți le aducem din buzele noastre necurate și, curățindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale! Nu avem cuvinte, Doamne și Stăpânul vieții noastre, să-Ți mulțumim după cuviință pentru marele dar pe care ni l-ai făcut și ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la Mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atât de mare, dar deși nu suntem vrednici a grăi de acest mare dar pe care l-ai făcut Bisericii Tale, nici nu putem opri să mulțumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, că să pricepem că ești cu adevărat viu în Biserică Ta cea dreptmăritoare pe care porțile iadului nu o pot birui.

Tu, Cel ce ai zis: “Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”, ne-ai arătat această în multe feluri și în chip ales la marele Praznic al Învierii. Slavă Ție, Doamne, că acoperi Biserică Ta! Slavă Ție, Doamne, că ai binecuvântat pământul cu Mormântul Tău! Ne aducem aminte de câte minuni ai făcut la acest dătător-de-viață Mormânt. Cum vom uita Stâlpul Ortodoxiei? Cum vom uita că atunci când ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lăsa pe credincioși să intre în Biserica Sfântului Mormânt, Lumina Sfântă a țâșnit afară, spărgând un stâlp de piatră? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie și a celorlalți credincioși, văzând dovedită credința lor curată că Tu, Doamne Iisuse Hristoase, ești cu adevărat capul și ocrotitorul Bisericii?

Nu vom putea uita, Doamne, pentru că prea mare este dragostea pe care ne-ai arătat-o, silindu-ne să amintim cuvintele Tale: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”, cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiți Sfântă Lumina ca binecuvântare pentru cei credincioși. Pentru aceasta Te rugăm, Doamne Iisuse Hristose, trimite harul Tău peste noi și fă din inima noastră lăcaș al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe Tine să Te slăvim, iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu preasfantul și De-Viață-Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”