Citesc, trimisă de colegii mei, o știre care arată că, în zonele intens infectate, cele marcate cu roșu, ca în meteorologie, când vine taifunul și grindina pare cât oul de porumbel, coronavirusul a omorât în primăvara asta mult mai mulți oameni decât în primăverile precedente. Prin Italia, SUA, Marea Britanie, Franța, morții sunt de șase ori mai numeroși în unele locuri. Un loc din ăsta, prin care am umblat și eu de câteva ori, se cheamă New York.
Fleac! Plimbă ursul! Te-ai dat cu guvernul, cu Arafat, cu Trump, cu Putin care acum nu mai știe pe unde să-și scoată cămașa lui de rusnac imun la orice, ca soldatul sovietic care a înotat pe sub gheață de la Moscova la Berlin cu un biscuit în gură și acolo l-a dat unei mame cu copil în brațe.
Eu, care-s în bătaia tuturor gloanțelor, situat ca vârstă fix unde se întretaie toți coronavirușii lumii, și-și dau întâlnire la intersecția oaselor mele și cartilagiilor în care mă țin, figurez pe lista morților nedecedați încă, dar mă aflu la coadă.
Unul Cataramă, om de afaceri, cu fluctuații de câștig care țin mai degrabă de nepricepere, s-a dus într-o țigănie să ia coronavirus pentru a arăta că el n-are nici pe dracu. Reclamă fiindcă îi merg prost afacerile, spune un fost partener al lui care a biruit tocmai pentru că a reușit să se rupă de păgubos. L-a vaccinat în somn nevastă-sa, pesemne, care-i de meserie doctor estetician.
Acum câteva zile am mers la farmacia din Urlați. Nevastă-mea s-a așezat la o coadă de 15 inși (i-am numărat, iar eu am stat pe partea ailaltă a străzii, în mașină). Toți, mai puțin unul, al doisprezecelea din șir, aveau măști pe figură. Ăla fără mască se fâțâia în sus și-n jos, pe lângă rând, număra când trebuie să intre. Tip cu burtă, 40 de ani, mâneci retezate sub umăr, amprente cu desene abundente pe piele. Plictisit să aștepte, a intrat în farmacie de unde a ieșit nervos fiindcă farmacistele l-au dat afară neavând mască și fiind în plus și gălăgios. Și-a verificat locul din rând din nou și a strigat să audă tot poporul cu mască, cuminte și resemnat, că pleacă nițel, dar să nu-i ia cineva locul. Iese cu șucăr!
A traversat și mi-a cercetat mașina. Am ridicat geamul fiindcă n-aveam chef să schimb idei cu burjuiul ăsta de sorginte nouă. Și Coronavirusul înțeleg că e nou, ca toți noii nesimțiți care abundă în țărișoara mea. Eu nu pot vorbi și ca atare nu pot nici înjura. Tipul m-a privit superior, ca pe toată lumea și s-a întors la coada din laterala farmaciei, comentând, vârându-și nasul între oamenii care încercau să stea în necazul lor, etalându-și desenele de pe umeri.
Mască? Poarte fraierii! M-am uitat după reprezentanții statului vigilent. Nu era nimeni în centrul fostului și actualului târg de provincie Urlați.
Mai adineauri mi-a trimis un mesaj bunul meu prieten Mitică, patron al Ziarului Prahova. Ce crezi de nebunia asta din lume? Ai o opinie? Am avut una, i-am răspuns, dar nu mai știu unde am pus-o!
De la farmacia din Urlați am plecat mai iute ca soaței mele să-i vină rândul. Hai, i-am făcut semn, fiindcă altfel simt că sar la bătaie.
E mortal Coronavirusul? Pentru mine e mortal, iar asasin e și cataramă ăsta fără nume din Urlați, care insultă și gripă și guturai și orice fel de moarte ar veni peste noi. Ce știu e că trebuie să-mi feresc familia de blestem, indiferent cum s-ar chema.
