Lucian Avramescu: Cu sania, prin păru-mi alb

 

Personajul meu din vis
Personajul meu concret
Cald şi viu ca plita palmei
S-a retras în munţi discret

Fă-mi, îmi zice fiica mică,
Omul tandru din zăpadă
Fă-l cum vrei, dar pune-i suflet
Şi un nas din limonadă

Sticlă am cu sucuri acre
Îndulcite în comerţ
Dar nu am deloc zăpadă
Chiar de dau bacşiş sau şperţ

Inventează, zice ea,
Tu care faci magi din vorbe
Şi un fulg de nea, nu mult,
Cât pui pătrunjel în ciorbe

Inventez, răspund, cuvinte
Fac din a la cub un i
Dar zăpezile bătrâne
Nu mai fac, cum vezi, copii

Mor zăpezi de altădată
Ieri era un biet pospai
Nu ajung pentru-o lopată
Să faci pârtie în rai

Supărată mi-e copila
Ce poet te mai pretinzi
Dacă nici tu nu mai poţi
Cu zăpezi să ne colinzi

Bun copil, eu sunt zăpada,
Ia-ţi un bidiviu codalb
Ia copiii toţi din uliţi
Şi vă daţi prin păru-mi alb
Lucian Avramescu, 31 decembrie 2018, Sângeru