M-am bucurat pentru căderea guvernului PSD. N-am fost nemulțumit pentru câștigarea președinției de Iohannis, mai ales că l-am votat. Prima oară ca sas, ”harnic și gospodar”. A doua oară pentru că nu am avut alternativă. Altfel nu-l mai votam, fiindcă primul mandat nu m-a convins.

După aceste alegeri, după trecerea pe muchie a guvernului Ludovic Orban, liberal, așa cum au fost bunicii mei și de tată și de mamă, am rămas totuși cu o nemulțumire și o întrebare care umblă prin mine fără răspuns. Mi se pare că Iohannis a profitat de liberali, de supușenia bleagă a acestui premier, pentru a câștiga al doilea mandat, cu prețul sacrificării PNL. L-a instalat, fiindcă lucrăturile pe dedesubt au fost ale lui, mai devreme decât trebuia, la cârma financiară a țării știind foarte bine că PSD a tocat tot. Știind fără dubii că nimeni, pe fondul măturării ultimului leu din vistierie nu poate, Dumnezeu din cer de ar fi, să facă șosele, să facă spitale, să îndrepte tot ce-i strâmb cât ai bate din palme. Liberalii ar fi câștigat alegerile viitoare fără cumpărări de mercenari. PSD, care a umplut țara de profitori, care a dat cu nemiluita bani de unde nu sunt – împrumutându-se cu dobânzi triple în comparație cu cele luate de greci – își rupea gâtul. Iohannis avea însă nevoie de pionul de sacrificiu pentru a câștiga al doilea mandat. Și l-a găsit disponibil pe nătăfleață ăsta de Orban care se visa, cu ochii deschiși, dar și în somn, premier.

De ce a făcut asta Iohannis fiindcă și dacă ar fi genial, ceea ce nu e cazul, Ludovic Orban nu poate face minuni? Nu poate acoperi, cu banii care nu-s, facturile restante. Se va împrumuta, ca și ăilalți, pentru a nu-și pune pensionarii în cap și pentru a nu stârni revolta primarilor, majoritatea PSD, dispuși să treacă grămadă acum la PNL. Va face sau va încerca să facă din rahat bici.

PSD a făcut în comune cu cinci locuitori activi și 500 de asistați social, primării mamut, cu mai mulți funcționari plătiți regește decât numărul locuitorilor. De ce și-a bătut joc Iohannis de liberali?
Voi fi alături de ei, a spus în campanie, voi face totul – a mai zis unul asta și a sfârșit strâmb!– pentru a moderniza țara care va deveni ”normală și europeană”. Doamne ajută, dar cu ce? Îmi voi pune la contribuție experiența, mintea, la, la, la, tra, la, la…

Trăiesc, bucuros că s-a dus unde-i e locul, guvernul Dragnea/Dăncilă,cu toți bădălăii, olguțele și neisprăviții lor, o nedumerire și un fel de mâhnire venite din lipsa logică a unei explicații. De ce și-a bătut joc de liberali Iohannis, aruncându-i în gura lupului? Lupul fiind eu, tu, poporul care vrea ceva, așteaptă ceva și va aștepta în zadar? Și-a plătit în liberali președinția.

Îmi amintesc o scenă cu Crin Antonescu și Iohannis în prezidiu, în clipa când se jucau niște destine umane și de partid. Actualul șef de la Cotroceni a întors, într-o secundă, cu o formidabilă abilitate, totul. În favoarea lui, cum s-a dovedit mai apoi.

Trăiesc straniul sentiment că am fost părtaș la o șmecherie. N-o pot clarifica, e tulbure încă. Aruncat în arenă un an, fără nădragi pe el, gol și sărac, pus să plătească masa la care au chefuit alții, acest guvern poate fi votat doar printr-o minune la anul. Iohannis, care a tot lucrat cu guverne pesediste, poate lucra cu oricine. El s-a văzut cu sacii în căruță pentru încă cinci ani. Tare mi-e teamă că i-a păcălit cu bună știință pe liberali, reprezentați de fraierul de Orban, ahtiat să se vadă, mai devreme, pe scaunul lăsat cald de popoul madamei Dăncilă.

Iohannis e mai abil și – în ciuda a ceea ce se zice – mai mintos, chiar și mai iute în vorbă decât Orban. E, ca orientare, liberal? O fi. E proeuropean? E, dar pentru el. De ce și-a tras în piept partidul, fiindcă asta s-a petrecut?