M-am certat cu prietenul meu, dascălul de română , cel mai țâfnos pensionar când îl calcă cineva pe bătăturile politicii.
Orban are, tună el, toate șansele să fie bou. Zice asta fără să-mi explice. Apoi pensionarul trece brusc la ”Olguțele multiple din PSD” care au umplut cu gura lor mare ”toate antenele 3 care sunt vreo zece”. Nu mai ai loc de ele că te asurzesc cu istericalele. Țipă, dau lecții și-și dau poalele peste cap. Peremista asta a ajuns cel mai mare finanțist al lumii. După ce a măturat și a păpat tot, muieretul face revoluție de parcă ar fi în opoziție de o mie de ani.
Stai, zic, potolește-te! De ce îl vezi tu pe Orban bou?
Fiindcă, îmi răspunde el, nu se duce imediat cu toate cererile poporului, cu toate legile strâmbe, cu tot gunoiul lăsat de ăștia în Parlament, în fața lui Dumnezeu din cer care sunt eu, votantul. Să ceară vot pentru îndreptarea a tot ce trebuie îndreptat, să nu aștepte un minut, să nu doarmă o secundă. Îi interzic să moțăie, îi interzic să stea, iar când vorbește să nu tacă. Pentru că ăsta când vorbește tace!
Băiatule, zic, omule, moșule, lasă-mi și mie dreptul la replică, la opinie și la nervi. Replica ar fi că nici nu s-au instalat bine pe scaune, iar Parlamentul, compus din PSD, e deocamdată prins cu cafteli în partid, sau cu numărat gologanii. Majoritarilor nu le arde de votat sau de trântit legi. Își dau cu scaunele în cap Iordache cu Orlando, Fifor cu Vifor, Bădălău cu Colac sau Ciolac, Banimulți cu Banișimaimulți, Oprișan cu Startișan, că nu-i știu bine pe nume. Au mazilit-o – citez! – pe ”proastă” și acum se sfârtecă între ei că e nevoie de sânge mult pe toți pereții. Ce Parlament, ce legi, ce schimbări!
Orban, bou? – am continuat eu interogativ. Nu vezi că merge pe vârfuri. Merge ca pisica. Dacă poți să-l acuzi acum de ceva e că-i pisică. Nu vrea să supere pe nimeni, domnule Mă. Parlamentul e PSD și se poate șterge mintenaș undeva în dos cu Orbanul tău. Ca atare eu îl acuz pe premier că nu devine bou, adică animal puternic, de tracțiune. E pisică. Merge ca o pisică să nu trezească șobolanul PSD. Minte că face anticipate. Dacă ar fi bou, cum îl vreau eu, ar trage înjugat la căruța patriei distruse, și-ar pune la grumaz jugul ăla rupt, ar intra cu coarnele în pereți, dărâmându-i și arătând imediat ce e în spate. Ororile, furturile uriașe abia de sunt arătate, feciorelnic, ca o margine de chilot de practicantă a meseriei politice.
Mie, am continuat, mi-e teamă, adică mi-e scârbă de stilul amețit. Am înțeles că nu micșorează doar numărul ministerelor, ci trimit acasă 400 000 de funcționari ”care plimbă hârtii” pe bani mulți. Îi va absorbi imediat sistemul privat, că aștia dau faliment din lipsă de lucrători. Dacă schimbă doar profitorii ălora cu profitorii lor s-a prăbușit votul, s-a duc dracului entuziasmul diasporei și mai ales cel intern, a murit primăvara din toamnă.
În concluzie, dacă Orban e bou, îmi dai o veste bună. Eu îl văd pentru moment pisică. Iar pisica pare a nu dori să tropăie.
Discuția a degenerat în ceartă rea și, ca la televizor, vorbind amândoi, totul a rămas în coadă de pește. Sănătate!
