Nu te juca de-a dragostea,
E ca şi când te-ai juca de-a Eminescu
Şi de-a Sara pe deal şi de-a Luceafărul
Dragostea stă ca vrabia flăcării pe o lumânare
Şi e tragică în vesela ei nesăbuinţă

Nu te juca de-a îngerii
Fiindcă ei stau stană de piatră în grădina cerească,
Statui ale plictisului de a se ruga
Mult prea aproape de Cel de Sus, pe care nu l-au priceput niciodată

Nu te juca de-a Dumnezeu
Fiindcă dincolo de riscul de a te face de râs
Ar putea să-ţi iasă

Nu te juca de-a dragostea,
E ca şi când te-ai juca de-a Eminescu

Crede în Veronica Micle a iluziei tale,
Nu lua în prea uşor sărutul
Care este desăvârşita cale de a deveni celălalt

14 februarie 2019, Sângeru