Domnul Raed Arafat are talentul rar de a rosti răspicat adevăruri certe sau relative. Românii de rând le mai bâlbâie, le mai bâjbâie. Secretarul de stat, uitat la Interne de toate guvernările, e un român mai de peste rând, cu origine siriană. Să vină de aici talentul rostirii răspicate?

În seara asta ne-a asigurat, desfăcând în patru și în patruzeci și patru, chestiunea molimei coronavirus, că ”nu e sfârșitul lumii”. Gata! Între atâtea știri false, bălmăjite de dușmani ai stabilității noastre sufletești, iată un berbant care stă țapăn pe cele două picioare personale – sunt și picioare impersonale, unii sprijinindu-se pe ale altora – și spune răspicat ce e de spus.

Numai că o țâră mai încolo, domnul Arafat, la fel de răspicat, transmite că de fapt nu știm nimic. Coronavirusul dispare de Paști, dar revine în noiembrie, ar fi un scenariu, dar nici ăsta nu e sigur.

Îmi place la nebunie siguranța cu care domnul Arafat spune lucruri totalmente nebuloase. Mare talent să spulberi nesiguranța când transmiți sigur că tu ești nesigur!
Căzut ca Moromete pe o rână și pe o jumătate de gând, mă întreb cum rămâne cu sfârșitul lumii? E acum sau va fi la toamnă?