Scrie-mi ce vrei tu, scrie-mi ceva,
O picătură de cerneală vreau din inima ta,
Nu-mi scrie, nu-mi scrie
Ca unui notar de sicrie.
Pune viață în verbul puțin,
Ca unei icoane dumnealui promit să mă-nchin

Scrie-mi, femeie, care cândva
Fosta-i – așa te strigam – iubita mea,
Trimite-mi o carte poștală
Din cele pe care le primeam în armată
Sau în internat, la școală,
Fă-te că-n pieptul pe care te mângâiam
Și-n care eram
Aș mai fi
Nu ca-n prima, ci în a doua, de dragoste, zi
Lucian Avramescu, 11 mai 2018, Sângeru