Fluturii genelor tale, domnişoară,
Zboară de-o iarnă şi zboară de-o vară
Prin odaia mea de la ţară

Mutaţi, cu poienele lor verzi, la oraş,
Strică rânduiala bulevardelor, iau pe făraş
Negustorii obosiţi în cârdăşii şi miş-maş

În biserici, uimind pelerini,
Înfloresc în icoane coroana cu spini
Şi mângâie cu primăvara lor
De jos până sus
Palmele însângerate ale lui Iisus

Fluturii genelor tale, neastâmpăraţi
Îl aduc pe Dumnezeu în chilia călugărilor însinguraţi

Cine eşti tu, domnişoară.
De te arăţi unde nu te aştepţi,
Cu fluturii genelor tale care învie şi doboară?

Cum de venişi tu
În mine, acu?
2 februarie 2019, Bucureşti (Din ciclul “Jocuri pe asfalt”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]