Luna, de-atâtea ori de veghe
Sălbaticului meu sărut
Intră la noapte  în eclipsă

Banul ei de aur, ca un ochi,
Privit-a cu indiscreție
Scrierea metaforei de a iubi

Să înțeleg că la noapte
Acest intelligent service mondial
Va deveni inapt,
Supraveghind chiorâș,
Doar cu un ochi pe jumătate
Fărădelegea sărutului?

La noapte, iubito, suntem liberi de lună,
Această ofițereasă cerească ne lasă în pace
Dar ce frumos se uita la noi
Și ne încuraja parcă la neîncercate năzbâtii!

Așteaptă, iubito, să se aprindă, ca o candelă, luna,
Nu vreau să te iubesc pe întuneric
Vino îndărât lună și-mi arată
Șoldul, geamăn ție,
Al iubitei mele…
10 ianuarie 2020, București