mi-e dor de toamnă ca de o iubită
care nu-i niciodată părăsită
uitată doar, când primele zăpezi
și-aleargă-n aer tinerii lor iezi
e iară toamnă, se aprind pe grui
spre seară, felinare de gutui
și eu le mângâi și aș vrea să spui
că-mi mângâi parcă dragostea dintâi
iat-o-n grădini, să fie ea sau nu e
s-a deghizat hoțește în gutuie
iubita mea, aromă și statuie
în toamna asta ce-a venit haihuie
te pun în geam, iubito, și aștept
să te preschimbi și să-mi cobori pe piept
ești nudă, hai, sunt sigur că mai știi
acele vechi, sublime nebunii
nici nu-i nevoie să te mai dezbraci
ești toată nuri rotunzi și poezie
iar trupul tău, ce scump parfum adie
și nici nu vreau, dacă te mușc, să taci
Lucian Avramescu, 15 septembrie 2018, București
