scria cândva un bard, răpus de vremi
că ne conduc fanarioți, că-n țară
străinii ne fac legea, iar noi toți
ajuns-am de rușine și ocară

l-aș contrazice dacă-ar mai trăi
ne facem propriii fanarioți
nu-i importăm, pe benzile rulante
sporim constant producția de hoți

stăm prost la demnitate și la lege
sporul natalității e pe dos
limbaju-n parlament și-n cancelarii
nu doar pe stradă e sublim porcos

autostrăzile se fac palate
banii-s impozitați pentru mișei
orice analfabet are mari șanse
de-a fi în vârf, ca unul dintre ei

se fură tot, nu oul de sub cloșcă
ci cloșca și puiernița cu totul
despre baștanii din politică se spune
și ăsta, ca și alții, pune botul

țară ca un blestem, țară avută
țară ce susurai ca un izvor
vrei să-ți cunoști sperjurii, trădătorii
țin lecții, iată-i, în televizor

păcat de tine și păcat de mine
păcat, frumoaso, de noi amândoi
de-acest popor cu aer melancolic
care-i plătit ca pradă de război
nu altora, ci unora din noi

știu, rar te scoli, și nici un pari mahmură
știu că-n surdină încă mai respiri
fă-ți curățenie în bătătură
și-n nuntă pune-ți brazi frumoși drept miri
că-s mulți ciulini pe post de trandafiri
iar omenia azi se cheamă ură
Lucian Avramescu, 6 noiembrie 2018, Sângeru