mi-e dor în iarnă de un pic de vară
nu-i vorba nici de soare nici de ploi
şi nu-mi displace fulgul de zăpadă
dar azi prea ninge-n lume cu noroi

noroiul hâd a confiscat apusul,
şoseaua, gândul, cartea mea din mână
şi-aud noroiu-n primării şi-n şcoală
ce parcă a sfârşit de lume sună

ninge nu pur, nu alb, nu cu mirese
ninge parcă albastru şi-n răspăr
doar în copilăria mea mai ninge
ca-ntr-un colind uitat cu flori de măr

nu mai aştept iubita mea sub seară
căci trenul ei stingher e mort pe şine
şi-aş vrea să ningă mai întâi c-o gară
dar nici măcar o gară nu mai vine

mi-e dor de un eden ce nu mai este
daphnis şi chloe, doar noi doi în el
dar în pădurea lumii-s doar satiri
iar basmu-i fără zână şi castel

mi-e dor în iarnă de un pic de vară
mi-e dor aşa, fără motiv, abrupt
pământul în noroaie se-nfăşoară
iar cerul, cât e el de cer, s-a rupt
Sângeru, 9 ianuarie 2019