AM Press Logo
Muzeul Pietrei

Marian Nazat: „România, fii fotbal!”

 

Ce mai vuiet, ce mai larmă trăirăm de când fata cea urâtă și cam prostuță deveni peste noapte, ca în basmele copilăriei, prințesă! Da, întrucât așa s-a întâmplat cu selecționata  noastră de fotbal în numai două săptămâni nibelunge. A fost îndeajuns o victorie categorică cu Ucraina pentru ca generația  ratată  să fie elogiată și botezată „Generația de suflet” !!? Poporul de  microbiști s-a îmbrăcat  iute în galben și s-a pornit să golească  butoaie de bere în cinstea  eroilor tricolori. O isterie națională cu  accente obscen-comice în tradiția  milenară a locului…  Adjectivele  curgeau  cu nemiluita pe micile ecrane și în piață de parcă ne-am fi calificat în vreo finală… Lipsiți de măsură, ca-ntotdeauna, ne-am  înghesuit la laude, într-un exces euforic  caraghios. S-a  mers  până acolo încât am considerat  că ieșirea din grupă reprezintă o performanță  istorică, o dovadă a vredniciei românilor, care, uniți,  pot răsturna munții… Am cântat imnuri în slava  zecilor de mii de suporteri băștinași poposiți în cochetele  stadioane germane, însă imaginile  de aproape  cu aceștia te îndemnau să închizi   televizorul. Păi, unul  dintr-ăștia, diasporez de decenii bune, în direct  la PRO-TV a ținut să ne transmită  fiorul lui patriotic: „Sugi p–a !” Altminteri, o gloată cu apucături tribale, duhnind a alcool și dezlănțuită  sălbatic întru eliberarea de multele-i frustrări. Privită de departe, galeria are farmecul ei indiscutabil, însă, luată bucată cu bucată îți dai seama  cât prețuiește condiția umană azi… Sigur, pribegii care și-au părăsit vatra natală simt obsesiv  nevoia să-și regăsească  originea și să le arate gazdelor  că nu sunt tocmai niște tolerați, indivizi second-hand  îngăduiți  cu  noduri  în Occidentul civilizat și opulent. Iar legitimarea prin alții, cu osebire  prin sportivii faimoși, este cea mai lesnicioasă cale. Fiindcă, vorba romancierului  argentinian Jorge Luis Borges, „fotbalul e popular deoarece prostia e populară”. Doar că „prostia e atât de populară,  încât poate ataca  și inteligența elitelor”, mă pune la punct alt monstru sacru al literaturii, Albert Camus. Și  de aici  încep  polemicile, cordiale ori violente, între  cele două tabere, imposibil de conciliat.  Dar există și un punct comun – ne entuziasmăm prea repede și din  nimic, uitând că niciun țânțar nu s-a metamorfozat în… armăsar ! Căci, alde Rațiu, Stanciu, Burcă, Răzvan Marin, Drăguș și compania nu-s decât jucători de duzină, care și-au depășit condiția, profitând de o conjunctură fericită. Oricât ne-am strădui să visăm, ei nu  vor ajunge fotbaliști cu contur internațional, să nu ne iluzionăm aiurea! Pe de altă  parte, arătați-mi un singur „pălitor de bășică” autohton într-atât  de charismatic și de valoros care să vă îmbie să plătiți biletul la un meci ! Prin urmare, haideți  să ne păstrăm luciditatea  si să ne potrivim cuvintele, gata cu abuzul de exagerări !  Să nu uităm, totuși, că mai trăiesc destui chibiți născuți demult, contemporani  cândva  cu Pârcălab, Dumitrache, Dobrin, Dumitru, Dinu, Lucescu, Marcel Răducanu, Puiu Iordănescu, Belodedici, Gică Hagi, Ștefănescu, Balaci, Gică Popescu… Cu asemenea repere, nu mă feresc să scriu că leatul actual e cel mai cenușiu și mai nesărat  din 1970 încoace!

În vacarmul acesta de petarde verbale, un om pare să nu-și fi pierdut  echilibrul – Edi Iordănescu. Altfel, și-ar  fi prelungit  contractul, n-ar fi ezitat o clipă! Numai că  el știe  mai bine ca noi situația la zi  din vestiarul naționalei. Așadar, s-o luăm în ordine:

– Niță, Burcă, Bancu, Mogoș,  Stanciu  și Alibec  sunt la final de carieră;

– Marius Marin, Răzvan Marin, Rus, Sorescu, Drăguș, Olaru, Fl.Coman, Hagi, Moruțan, Man, Mihăilă și Cicâldău  și-au atins pragul maxim  de randament – unul mediocru, desigur – ,  și posibilitățile  de progres sunt nule;

– Pușcaș e un rămășag amuzant și inutil chiar de la debut;

– din spate  nu se întrezărește nimic, „rezerva de cadre” fiind vai mama ei;

– cât despre Drăgușin, deși rudimentar și rigid, printr-o limpezire a jocului său ar stârni interesul echipelor cu anvergură.  A, și să  învețe să paseze și dincolo de coechipierul situat la câțiva metri distanță!

Oricum, constat că nimeni nu se grăbește să-i transfere pe vitejii de suflet de-o vară înșelătoare…  Or, perspectiva creionată  nu-l ademenește pe merituosul  selecționer  să-și riște viitorul în bătătura valahă. Orice ins cu un minimum de inteligență ar profita  de șansa ivită nesperat și ar semna cu un club străin, conștient că norocul nu durează la infinit și că trenul nu oprește de două ori în aceeași gară.

În rest, aștept  toamna, nu de alta, dar canicula  de acum  ne-a înfierbântat  mințile și ne-a adus în stare să promovăm cu  tam-tam un slogan  publicitar al caselor de pariuri  de-a dreptul rușinos: „România,  fii fotbal!” De ce să fie instruită, suverană, bogată, optimistă? Cu toate că, dacă mă gândesc bine, nici nu cred că ne-a mai rămas altceva, nouă și ei, din păcate…

 

 

 

Powered by VA Labs
© 1991- 2024 Agenția de Presă A.M. Press. Toate drepturile rezervate!