Metamorfoza argatului

poza roman lucian 1

Era sfios ca o lumânare spre care dacă răsufli  se stinge. Părea, la şcoală, neajutorat în dibuirea răspunsului unor probleme simple. Îşi uita ghiozdanul acasă pentru pretextul unei minciuni credibile. Tema era, vezi doamne, preparată în caietul uitat la domiciliu. Spunea totul rugător, umil, blajin ca o măicuță de mănăstire care n-a furat în viața ei și n-a oropsit cerințele lui Dumnezeu. Repetent n-a rămas decât o dată și corijent anual.

Politica l-a găsit cu toate examenele nedate, inapt pentru posesia unei diplome de gimnaziu măcar. Supușenia a rămas agățată de comportamentul lui, iar dacă un mai mare în rang suferea un cârcel, el se apleca să frece zona și să alerge, într-un suflet, la farmacie, pentru un leac și la birt pentru trebuința superiorilor de vindecări ale gâtlejului uscat. Util în toate, supus mereu, și-a urcat ambalajul dimpreună cu șefimea pe care o slujea ca nimeni altul.

De la argat al unui grangur județean a suit, la subsuoara trebuințelor acestuia, dimpreună cu el, la București. Aici s-a culcușit lângă uriașa nevoie de supuși și yesmeni a unui șef înnăscut, cu perspective mai ample, pe care l-a slujit în felul lui inconfundabil de a-i căra geanta. N-a contrazis niciodată pe nimeni, spunea sărut-mâna femeii de serviciu și saluta cu ”să trăiți” portarul sediului politic central.

De la ultimul șef a învățat discret tupeul, arta minciunii fără a clipi, șmecheriile de furtișag. A cerut voie să se înscrie în partid, primul gest spre consacrarea teribilă a unui instinct. Avea să-i ia locul șefului, pe care l-a turnat metodic unde trebuia și pe care l-a săpat cu dexteritate de gropar. A migrat apoi în alt partid, mai forțos, unde a urmat rețeta dusului sacoșelor și apoi a preluat cu totul partidul, devenit o societate privată, cu unic acționar. Sfioșenia s-a preschimbat în discurs bățos de la tribună. Așa a ajuns să aibă întotdeauna dreptate și când evidențele strigau revoltate contrariul. Lipsa diplomelor școlare a fost rezolvată iute, când partidul lui a preluat toate puterile. Așa s-a dus vestea că-i inginer încă de când nu intrase la liceu și militant pentru dreptate din perioada intrauterină.

Azi, mielușelul mediocru, care – școlar – n-a strălucit niciodată în nimic, nici accidendal, ține discursuri în academie și primește, indiferent, reverența unor savanți care-i cer favorul de a fi îngăduiți la colțul mesei cu bucate.

Un coleg de hârjoană, din satul lui, l-a apelat pe numele mic, fără prefixul îmbogățit al funcțiilor, și a fost dat afară din birou cu un șut în dos. Nefericitul nu sesizase metamorfoza și credea că fostul coleg i-a rămas coleg. Învățat să fie aplaudat de secretare și șoferi, și i-a făcut miniștri. Guvernul e al lui, țara e a lui, banii, banii mai ales, sunt ai lui.

Anul trecut, din țara pe care o conduce, au dispărut 36 miliarde euro, sume care ar măsura, zice-se, corupția, dar circulă zvonul că asta e doar o parte din jaf. În respectiva țară, situată pesemne pe un continent îndepărtat de istorica și arheologica noastră Europă, pălmașii au fost deprinși să laude hoția și s-o aleagă prin vot.

Lucian Avramescu

Parteneri