Vine zăpada mea ca un colind
Vine zăpada ca o suplă fată
Frumoasă-n nemurirea ei murind
Și-i chiar zăpada mea de altădată

Ninge adevărat în palma ta
Și eu sorb stropii mici ai nemuririi
Fiindcă zăpada blând va rezista
Doar cât spun da în catedrale mirii

Vine deodat cu ziua de Ajun
Vine năvalnică, înfierbântată
De parcă mult prea tânăr Moș Crăciun
S-a dat la fecioria ei curată

În curte șed, pe mine cad ninsori
Sunt oare-nzăpezit? Totu-i incert,
Trec pe deasupra trenuri cu viori
Ce cântă singure, sublim concert

Ninge la Sângeru chiar Dumnezeu,
Nu ninge, țipă-n ceruri un cocor,
Ba ninge, cu zăpezi din capul meu
Și-aș vrea să spun de bine tuturor, Domnule Înger, Domnule din zbor

Lucian Avramescu, 24 decembrie 2017, Sângeru