Este joi. O zi specială, încărcată cu semnificații religioase. Diseară este denie în biserica satului nostru. Vestește venirea Paștelui. Lume de tot soiul se duce seara în lăcașul sfânt să aprindă lumânări, să asculte povești spuse de preoți și să se roage în genunchi la Tatăl ceresc. Eu țin post, mama ține post. Am devenit de ceva timp o fată care se duce uneori la biserică, ține lumânări aprinse și se gândește la Dumnezeu și poveștile sale, mai ales că profesorul de Religie și doamna învățătoare Alina ne îndeamnă spre credință. Mama, cu toate că nu vrea să vină cu mine la biserică, ține toate posturile oricât de lungi ar fi. Tata, încearcă și el dar nu-i prea iese. Pentru mine, Paștele înseamnă alăturarea familiei de armonie, iubire și respect. Săptămâna aceasta o s-o ajut pe mama să încondeieze ouăle, să facă drobul, ciorba de ied și stufatul. Mai trebuie să vopsesc cu var și pomii din grădină împreună cu tata . Îmi place să fac treabă, în folosul familiei. La fel cum părinții mă ajută pe mine așa îi ajut și eu. Acum să ne întoarcem la Paștele nostru creștin. Sunt și persoane care nu sărbătoresc Paștele. Nu sunt încă împăcată cu această idee. Mai există un lucru nepotrivit în perioada Paștelui. De ce lumea aleargă cu o anume disperare după vopsea, cozonac, ingrediente, sucuri, băuturi alcoolice, când de fapt trebuie să fie o anumită reculegere în casele oamenilor? Acum suntem în săptămâna Patimilor. O săptămână lucioasă de atâtea gânduri bune. Lăsăm la o parte turpitudinile și ne gândim la îngerași. O să închei cu o singură rugăminte și cu o urare. Vă rog să respectați tradițiile pentru a face România mai bună. Prețuiți orice moment! Paște Fericit!
Ana Luciana Avramescu, clasa a IV-a, Sângeru

(Publicat în http://femeide10.ro