Trecând deunăzi prin Pantelimon, poreclit orășel, în fapt o suburbie ferentară a Bucureștilor, am trecut – ca pe sub Arcul de Triumf – pe sub arcadele unor uriașe cearșafuri cu poze și înscrisuri. Da, a început sau începe campania electorală, de care mă depărtasem fără regret. Iat-o suită peste străzi și cocoțată pe calcane. Ce scrie – n-am avut cum să nu văd! – peste desfundatele drumuri din Pantelimon?! Păi scrie fix așa:

„CULEAFĂ – 2016 – pentru tine!”

    M-am gîndit dacă nu au fost lipite cu scociul tipografic, din greșeală, două cuvinte, CULEAFĂ fiind ”cu leafă”. Aș! Culeafă, prezentat în portret bust, e candidatul la primărie al nu știu cărui partid. Chemându-l în buletin Culeafă, a gîndit, el sau staful de campanie, că i-ar prinde bine sunetul confuz ca un alint  al lozincii. Păi ce-i mai ispititor și  bun de ”cantidat” decât unul care se angajează să muncească pentru mine și-mi mai dă plocon, pe deasupra, și leafa lui? Cum să nu-l votez pe unul cu leafă nu pentru el, ci pentru mine? Alături, în poza gravă, e Petrache, fruntaș liberal, cununat – aflu de la colegii mei de redacție – în al doilea mariaj, în sfârșit fericit, chiar de Culeafă. Nașul și finul, adunați fotografic într-un ideal, acela de a-și da pănă și leafa ,dacă nu viața cu totul, pentru comunitate, promit lapte și miere pe străzile pe care vechiul primar, pesedist înțeleg, le-a desfundat integral, taman înaintea alegerilor. Unul desfundă în aer, cu o promisiune onomastică de necombătut, altul desfundă străzile ca să arate câ
t de vrednic este. Ambele, pariez, vor rămâne cum au fost.

    Nu-l știu pe niciunul din acești oameni direct. Nu ne știm, spre folosul nostru comun. Ce am cules din experiența mea rezumată, de călător, e efectul posibil devastator al numelui. De ce nu s-ar prezenta, spre întregirea eficienței de promisiuni, toți candidații  din țară, din toate partidele, drept ”CULEAFĂ pentru tine!” Să-i cheme pe toți Culeafă, ei fiind fără leafă. Fiindcă, până acum, ei au cam fost Culeafă, iar noi fără. Unii dintre ei, bag samă, au fost chiar Cușpagă. Șpaga venea de la cel de vrea o lucrare de șosea sau de subșosea, de la tine care vrei o adeverință, fiindcă numele CUȘPAGĂ pentru el și cu pagubă pentru tine a tot funcționat la toate etajele. Iată, în sfârșit, că se schimbă ceva în țara asta. Apar primarii, președinții de consilii, alți aleși, CULEAFĂ pentru NOI! Ce ziceți? Votăm?