Am deschis aseară televizorul în căutarea buletinului meteorologic, unica emisiune credibilă, cu toate că-i compusă din aproximări asumate. Cineva lăuda, suspinat și gâtuit de o revelație, prestația politică și patriotică a lui Victor Ponta, premier. A fost magnific, a fost uriaș, a fost singurul.
E părerea lui și dreptul lui să se exprime, zic. Lasă omul să se descarce, chiar dacă, după opinia mea, bate câmpii. A prins un microfon și comunică și altora obiectul și subiectul adorației lui dezinteresate.
De dimineață, televizorul care stă mobilă în odaia cu doi pereți din geamuri, unde citesc uneori și alteori notez câte ceva, zgâindu-mă spre dealuri, lâncezea, așteptând să se așeze zgomotos pe el, praful. Așa zicea o poetă, inspirându-se din Lucian Blaga, care auzea cum se izbesc, de atâta liniște, razele de lună de geamuri. Ia să văz dacă plouă!- și deschid. Cuvânta tot omul de aseară, cu adăogirea că personajul adorat, tot ăla, devenise peste noapte, citez, ”cel mai bun premier pe care l-a avut România de la I.C. Brătianu încoace”. Au spus unii că primul dintre primii a fost Năstase. Rezon! Iute s-au repezit alții că a fost Văcăroiu! De ce nu?!. Dar nimeni n-a făcut comparații istorice. Doar Zgonea, coleg de bancă istorică și eroică al voievodului Mihai Viteazul, se avânta în comparații care ne obligau să redeschidem file uitate în raft. Potolește-te, nene, era să zic, dar m-am abținut și iată, scriu.
Dezlegarea a venit un pic mai încolo, când, pe măsurătorile politicianului entuziast, a apărut Adrian Năstase, cel care i-a legat buricul politic lui Ponta – de ce, Dumnezeule, nu și-o fi găsit în clipele alea altă îndeletnicire?! – și a spus ce era de spus. Adică ăla, șeful unui partid care deocamdată nu e, ceva cu România Unită, își face reclamă. Vrea, adică, să adune din țărâna împrăștiată a alegătorilor, ceva spuză pentru turta sa. Bravos, zic! Adriane, ai pus deștul pe adevăr. Pe urmă m-am neliniștit și mai rău. Adică și Adrian Năstase crede că Ponta a devenit o locomotivă de partid? Îl știam iubitor de artă și tip cu lecturi adânci, un extrem de bine mobilat ministru de Externe, ceea ce e mai complicat decât să fii premier, funcție echivalată cu cea de contabil național. Mintea o ținea cu el. S-a prostit în așa hal și Năstase care poate fi acuzat de multe, dar de imbecilitate, nu? Recunoaște că Ponta, survolând și propriul mandat și înghițind umilința înfrângerii, e comparabil doar cu premierul Brătianu, acoperind timp, războaie și neliniști adânci?
Domnilor, am scris, recunosc, de mai multe ori chiar, că Victor Ponta e o uriașă hahaleră politică, isteț copil de casă și atât. Capabil mereu să-și trădeze binefăcătorii. Că-i bărbat istoric nu mi-am dat seama niciodată. Dacă, făcându-se mic, și cel ce l-a produs, adică Năstase, recunoaște asta, înseamnă că e rău. E de rău. Ponta nu poate fi niciodată salvatorul României. Ceva, o uriașă investiție de minciună se petrece sub ochii noștri. Și ca orice minciună repetată pe cinci canale, va prinde.