Măsura de plafonare a prețurilor la gaze naturale și energie electrică, implementată inițial pentru a proteja cetățenii în perioada crizei din 2022-2023, și-a pierdut rolul de protecție socială, devenind un mecanism de finanțare pentru stat. Conform unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, România a ales o strategie diferită față de restul Europei, unde taxele au fost reduse pentru a sprijini consumatorii.

Expertul arată că, după anul 2023, autoritățile au utilizat plafonarea ca pe un instrument de finanțare mascată, în loc să diminueze presiunea fiscală asupra populației. Datele furnizate indică o creștere semnificativă a valorii TVA-ului achitat prin facturi pentru un apartament cu două camere în intervalul 2021-2026:

• Gaze naturale: de la 255 lei la 825 lei (creștere de 320%)
• Energie electrică: de la 148 lei la 262 lei (creștere de 177%)
• Total TVA: de la 403 lei la 1.087 lei (creștere de 270%)

„Plafonarea nu a mai fost, așadar, o protecție socială reală. Statul a amânat plățile către furnizori, care s-au văzut obligați să se împrumute de la bănci pentru a susține schema, plătind dobânzi estimate la 2,33 miliarde de lei între 2022 și 2025. Restanțele acumulate de stat au depășit 22 de miliarde de lei, sumă care nu apare în discursul public, dar care va fi recuperată de la consumatori”, a declarat Dumitru Chisăliță.

Analiza subliniază un dezechilibru major între beneficiile aparente și costurile reale. Deși un consumator mediu a economisit aproximativ 3.000 de lei prin plafonare, acesta a plătit în plus circa 6.920 de lei pentru costurile energiei, la care se vor adăuga aproximativ 187 de lei reprezentând dobânzile pentru întârzierile de plată ale statului.

Menținerea acestui sistem este considerată avantajoasă pentru stat și pentru anumiți jucători din piață, deoarece permite amânarea recunoașterii datoriilor și a impactului asupra deficitului bugetar.

„De ce plafonarea nu se dorește a fi eliminată astăzi? Răspunsul este simplu, pentru că plafonarea convine statului, dar și unor actori din piață. Eliminarea ei ar însemna – pentru stat: recunoașterea oficială a datorilor, presiunea uriașă pe deficitul bugetar și costurile politice majore; pentru unii furnizori: reducerea veniturilor și pierderea de clienți. În schimb, menținerea schemei permite: statului – amânarea plăților, cosmetizarea execuției bugetare și mutarea notei de plată unor terți, care ulterior să fie arătați cu degetul ca vinovați; unor furnizori – câștiguri mai mari decât pe o piață liberă funcțională”, explică președintele Asociației Energia Inteligentă.

Conform expertului, mecanismul aplicat după 2023 a funcționat ca un împrumut fără dobândă pentru bugetul de stat, garantat de cetățeni. „Plafonarea după 2023 a funcționat ca un împrumut fără dobândă pentru stat, garantat de consumatori. Nu a redus costurile, le-a amânat. Aceasta nu este protecție socială, ci inginerie financiară bugetară, cu nota de plată trimisă către populație”, a concluzionat acesta.

În timp ce alte state europene au gestionat criza ca pe o urgență socială, România a transformat situația într-o oportunitate bugetară, transferând povara financiară către populație și evitând asumarea riscurilor politice, se mai arată în analiza citată.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]