Citesc o știre pe care mi-au propus-o colegii de la AMPress. Mă cutremură. Franța, minunata noastră aliată de cuget și vorbire în mari și istorice fapte, ar pleca din Uniunea Europeană, urmând nu exemplul Angliei, cu care are vechi dușmănii, ci un instinct de autoconservare ușor medievală. Dacă francezii ar avea șansa să voteze mâine, spune tânărul Macron, după Napoleon, cel mai tânăr conducător al țării cu care suntem înfrățiți prin limbă și istorie, ar vota pentru părăsirea UE. Ce a devenit UE de fug din ea marile personaje ale scenei? E strâmbă, are cocoașă, fură banii altora mai mult decât autobuzunărirea din țara mea, făptuită prin politicienii pe care ni i-am inventat pe chipul și asemănarea noastră? N-am habar! Cei care aplaudă ieșirea din UE, unde suntem, cum zice știrea, cei mai neajutorați și nepricepuți în accesarea de fonduri – asta și pentru că inspectorii unionali vin și te întreabă dacă nu cumva cu banii pentru construirea unei șosele largi ai făcut un cartier de vile politice și un port particular de yahturi – sunt, ăia care se bucură că se alege praful, ori inconștienți, ori părtași la un măcel care ne privește. Moscova, așa e, oricând e gata să ne primească, iar dacă nu ne ia ea, ne ia Moscova de acasă, cea autohtonă, bogată în reprezentanți.
Ce ar face România la un referendum cum a fost cel englez? Habar n-am. Dar sunt convins că inconștiența colectivă – colectivitatea putând însemna mai puțin de un sfert din populația rămasă, cea care a votat cum a votat, fiindcă cinci milioane sunt prin marile pustietăți ale lumii – ar putea funcționa eficient și sinucigaș. Eu zic că UE ar fi o șansă măcar morală de a ne arăta altcum.
Lucian Avramescu
UE pleacă de sub România?
