Istoricul și analistul Valentin Stan a oferit detalii despre prevederile Cartei ONU în situații de conflict armat, în cadrul unei emisiuni difuzate live de Gândul. Profesorul universitar a subliniat distincția clară între dreptul unui stat de a se apăra și constrângerea de a se supune hotărârilor emise de Consiliul de Securitate.

Potrivit explicațiilor oferite de Valentin Stan, Carta ONU stabilește prin Articolul 2 o regulă fundamentală: interzicerea recurgerii la război. Singura excepție este prevăzută la Articolul 51, care recunoaște dreptul la autoapărare în eventualitatea unui atac armat, însă această permisiune este valabilă doar până la intervenția Consiliului de Securitate.

Analistul a punctat că deciziile acestui for sunt imperative pentru toate statele membre. „Când vorbește Consiliul de Securitate, tu execuți”, a afirmat Valentin Stan în emisiunea lui Marius Tucă. El a detaliat mecanismul prin care un stat atacat trebuie să raporteze situația și să se conformeze indicațiilor primite, chiar dacă adversarul nu încetează ostilitățile.

„De pildă te atacă cineva, te aperi, raportezi la Consiliul de Securitate. După care Consiliul Securitate zice: bă, din momentul ăsta vă opriți amândoi. Tu te oprești, că așa a zis Consiliul de Securitate. Ăla nu se oprește, însă. Ce faci? Continui să te bați? Faci ce a zis Consiliul de Securitate. Când vorbește Consiliul de Securitate, tu execuți. Hotărârile Consiliului de Securitate sunt obligatorii pentru țările membre. Sigur, poți să continui să te aperi, dar atunci se cheamă că ai încălcat și tu Carta. Deci, articolul 2. Interzis războiul. Articolul 51. Derogare. Poți face război, dacă ești atacat. Și cu aceste precizări raportezi la Consiliul de Securitate și pe urmă respecți Consiliul de Securitate cu ce îți spune să faci”, a explicat profesorul.

În ceea ce privește gestionarea unui stat agresor, Valentin Stan a invocat Articolul 41 din Capitolul VII al Cartei ONU. Acesta definește pârghiile non-militare prin care Consiliul de Securitate poate acționa, precum impunerea de sancțiuni economice, limitarea schimburilor comerciale sau ruperea relațiilor diplomatice.

„În Carta ONU, sub capitolul 7 din Cartă, sunt câteva articole, ăsta fiind cel mai semnificativ, în care ți se spune ce poate face Consiliul de Securitate, dacă ești un agresor dement, ca să te oprească. Asta e culminația în materie de ce poate să facă pașnic acest Consiliu de Securitate”, a precizat Valentin Stan.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]