O vitamină frecvent neglijată în regimul alimentar cotidian se dovedește a fi un factor crucial în prevenirea accidentelor vasculare cerebrale și a infarctului miocardic. Studii recente indică faptul că un aport optim de vitamina K poate diminua semnificativ procesul de calcificare a arterelor, având rolul de a regla transportul mineralelor prin fluxul sanguin.

Calcificarea arterială, caracterizată prin depunerea calciului pe pereții vaselor de sânge, reprezintă principala problemă a patologiilor vasculare asociate cu îmbătrânirea, provocând rigiditate și obstrucții. Vitamina K intervine direct în acest mecanism metabolic, după cum explică profesorul Jan Olav Aaseth, de la Universitatea Inland din Norvegia: „Vitamina K este necesară pentru a transporta calciul departe de inimă și vasele de sânge către oase, îmbunătățind astfel sănătatea cardiovasculară și osoasă”.

Atunci când acest proces de transport este deficitar, calciul favorizează rigidizarea arterelor, un factor de risc major pentru evenimente cardiovasculare grave. Datele statistice arată că, în țările dezvoltate, majoritatea persoanelor prezintă deja un anumit grad de afectare vasculară după împlinirea vârstei de 50 de ani.

Eficiența vitaminei K a fost evaluată recent în cadrul unei cercetări realizate în Spania, ale cărei rezultate au fost publicate de The Telegraph. Studiul indică faptul că subiecții care au crescut consumul acestei vitamine au înregistrat o reducere de până la 48% a riscului de deces prematur din cauze cardiovasculare.

Oamenii de știință avertizează însă că „problema este că dietele moderne includ adesea cantități foarte mici de legume”. Vitamina K este disponibilă sub două forme principale, cu funcții și surse diferite:

• Vitamina K1 (filochinona) – are un rol esențial în procesul de coagulare a sângelui. Se regăsește în alimente precum spanacul, broccoli, kale și salata verde.
• Vitamina K2 (menaquinona) – este direct responsabilă de prevenirea acumulării calciului în artere. Sursele principale includ ouăle, carnea de pui, iaurtul, laptele integral și brânzeturile maturate.

„Vitamina K1 poate fi transformată în K2 de către organism”, explică profesorul Marc Sim, de la Universitatea Edith Cowan din Australia, adăugând că forma K2 rămâne activă în corp pentru o perioadă mai lungă de timp.

În ceea ce privește alegerea între alimentație și suplimente, experții recomandă prudență față de produsele de sinteză. Dr. Jennifer Lees, de la Universitatea din Glasgow, afirmă că „Suplimentarea nu poate oferi aceleași beneficii complexe ca o dietă bogată în fructe, legume și cereale integrale”.

Cu toate acestea, suplimentele pot fi luate în considerare în anumite contexte clinice sau în funcție de vârstă. Specialiștii sunt de părere că, „deși o alimentație adecvată este esențială, suplimentele ar putea fi necesare, mai ales după vârsta de 60 de ani”.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]