Un studiu recent, citat de eatingwell.com, sugerează că un consum ridicat de riboflavină, cunoscută și ca vitamina B2, ar putea reduce riscul de a dezvolta demență invalidantă cu până la 49%.

Această vitamină se găsește în alimente comune, iar alimentația este considerată un factor important în menținerea sănătății creierului pe termen lung.

Cercetarea, publicată în European Journal of Clinical Nutrition, a fost realizată în Japonia și a urmărit un grup de adulți pe o perioadă de 15 ani. Oamenii de știință au constatat că persoanele cu cel mai mare aport de riboflavină (vitamina B2) au prezentat un risc cu până la 49% mai mic de a suferi de demență care necesită îngrijire, în comparație cu cele care au consumat cantități reduse.

Studiul a relevat, de asemenea, că folatul și vitamina B6 sunt asociate cu un risc mai scăzut de demență, în timp ce pentru vitamina B12 nu s-a observat o legătură clară. Aceste rezultate se aliniază cu cunoștințele actuale despre vitaminele B, care sunt esențiale pentru metabolismul energetic și pentru reglarea nivelului de homocisteină, un compus asociat cu sănătatea vasculară și cerebrală.

Pentru această cercetare, au fost analizate datele din studiul comunitar Circulatory Risk in Communities Study (CIRCS), care a inclus 4.171 de adulți japonezi cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani. Dieta participanților a fost evaluată de nutriționiști printr-un chestionar standardizat, similar unui jurnal alimentar de 24 de ore.

Participanții au fost monitorizați timp de aproximativ 15 ani, iar cazurile noi de demență suficient de severe pentru a necesita asistență zilnică au fost identificate prin intermediul registrelor naționale de asigurări de îngrijire pe termen lung din Japonia. Cercetătorii au comparat riscul de demență între grupurile cu cel mai mare și cel mai mic aport de vitamine B, ajustând rezultatele în funcție de factori precum vârsta, sexul, fumatul, consumul de alcool și alți parametri dietetici.

Rezultatele au evidențiat rolul proeminent al riboflavinei: grupul cu cel mai mare consum a avut un risc cu 49% mai mic de demență invalidantă față de grupul cu cel mai mic consum. Un aport crescut de vitamina B6 și folat a fost, de asemenea, legat de o probabilitate mai redusă de demență (cu circa 20%), însă vitamina B12 nu a arătat o asociere semnificativă.

Ca orice studiu observațional, și acesta are limitările sale. Dieta a fost evaluată o singură dată, la începutul studiului, nu s-a ținut cont de consumul de suplimente cu vitamine B și nu s-a putut face distincția între boala Alzheimer și alte forme de demență. Prin urmare, rezultatele indică o asociere, nu o relație de tip cauză-efect.

Deși nicio vitamină nu poate preveni singură demența, studiul încurajează o dietă care prioritizează alimentele bogate în vitamine din grupul B. Printre sursele principale se numără:

Riboflavină (B2): produse lactate (lapte, iaurt), ouă, carne slabă, pește, ciuperci, migdale, spanac.
Vitamina B6: carne de pasăre, somon, cartofi, banane, năut, dovleac.
Folat: legume cu frunze verzi (spanac, salată), sparanghel, avocado, citrice, fasole, linte, cereale fortificate.

Integrarea acestor alimente în dietă poate fi simplă. De exemplu, un mic dejun poate consta în cereale integrale fortificate cu lapte și banane sau ouă cu verdețuri. Pentru gustări, se poate opta pentru iaurt cu migdale sau hummus cu legume. Un prânz echilibrat poate fi un bol cu cereale integrale, linte, verdețuri și somon, sau se poate adăuga năut într-o salată precum Salata de spanac cu mere, merisoare și brânză de capră.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]