Amalia Enache, despre cancerul ovarian: „Am văzut moartea în forma ei cea mai insinuoasă și perfidă și necruțătoare…”

Amalia Enache a făcut dezvăluiri cutremurătoare pe o rețea de socializare. Ea a vorbit pentru prima dată deschis despre moartea mama ei și a mărturisit că se teme să nu moștenească boala care a ucis-o pe cea care i-a dat viață, temându-se că fiica ei, Alma, ar putea să rămână singură pe lume.

Prezentatoarea PRO TV a mărturisit că a trecut prin clipe cumplite. Și-a pierdut tatăl la începutul acestui an, iar în urmă cu 10 ani, mama ei s-a stins din viață, după o luptă cumplită cu cancerul ovarian. Amalia Enache a mărturisit că se teme foarte tare să nu moștenească această boală. Așa că vedeta și-a făcut analize și a stat cu sufletul la gură până când a primit verdictul medicilor.

„Celor care trăiți ca mine, sub amenințare, vă recomand să scăpați de teroristul acela nevăzut care vă amenință și, oricare ar fi rezultatul, veți ști macar cu ce exact aveți de luptat.(Urmează probabil cel mai lung text scris de mine aici, veți întelege de ce)
Când medicul îmi explicase la telefon care este starea mamei mele dincolo de aparențe (noi credeam că are o pneumonie, o viroza mai nărăvașa sau așa ceva) a fost ca și când mi-ar fi zis că a murit deja într-un accident. Nu mi-a lăsat nici cea mai mică speranță, deși până în clipa aceea nimic nu m-ar fi putut face să mă gândesc măcar la așa ceva. Cancerul părea până atunci una dintre acele amenințari care li se întâmplă altora, mama avea 58 de ani, mergea la serviciu, fuseserăm în două vacanțe în străinătate în acel an, primele ieșiri din țară pentru ea, părea într-o formă dintre cele mai bune.
Așa că prima dată când am citit despre mutațiile genetice BRCA1 și BRCA2 a fost atunci, când am aflat diagnosticul îngrozitor al mamei mele, cancer ovarian în stadiul 4, și căutam febril informații despre boala aceasta înspăimântătoare și ce a descoperit știința să facă în privința ei.
După șocul inițial, cu cât citeam, cu atât părea că boala s-a apropiat de mine cu viteza unei torpile care o lovise pe mama și urma să ricoșeze în mine. Am citit despre mutații și am întrebat încă de atunci medicul oncolog cum pot afla dacă am moștenit sau nu genele ei, mai simplu spus. Era în urmă cu 10 ani și nu, în România nu se putea încă face analiza. Apoi, mi s-a părut prea scump și complicat de trimis în străinătate și nu era vorba atunci despre mine, toate eforturile trebuiau făcute pentru mama. 10 ani am trăit nu cu aceasta spaimă, nu, ci cu certitudinea că acesta îmi era destinul. Am văzut la mama mea galopul spre final, chinul, neputința medicilor. Am văzut moartea în forma ei cea mai insinuoasă și perfidă și necruțătoare. Mereu cu gândul că poate este pur și simplu o fatalitate cu care nu ai cum să lupți. Am citit încă de pe atunci despre femeile din Statele Unite care decideau să-și facă histerectomie și mastectomie totale, din pricina acestei amenițări. A venit și povestea publică a Angelinei Jolie, care a făcut același lucru. Dacă ea nu a avut altă soluție, oricare dintre noi, celelalte femei cu acest risc, ce altă soluție să avem?! Și când e mai bine să faci intervenția?! Cât mai repede, desigur. În urmă cu aproape 2 ani am devenit mamă. Printre gândurile cele mai negre ale oricărei femei cu copii, mai ales ale uneia care și-a pierdut mama, este acela că ar putea să pățească ceva și să nu mai aibă grijă de pruncul ei. Că aș putea să-mi las copilul singur pe lume, a fost un gând ce m-a bântuit”, a dezvăluit prezentatoarea TV.

Distribuie prietenilor

Continuarea pe libertateapentrufemei.ro