Apropierea sărbătorilor de iarnă readuce în actualitate tradițiile culinare specifice perioadei de după Ignat. Pe lângă preparatele clasice precum sarmalele sau cârnații, gospodinele se pregătesc și pentru conservarea cărnii de porc prin metoda tradițională cunoscută sub numele de „carne la garniță”. Aceasta presupune păstrarea bucăților de carne prăjită în untură, în recipiente speciale.

Deși procesul pare unul simplu, reușita preparatului depinde de respectarea unor reguli stricte. Oana Igrețiu, specialistă în gastronomie de la „Savori Urbane” și jurat în cadrul festivalului „D’ale porcului”, oferă o serie de recomandări tehnice pentru a obține un produs de calitate.

Primul pas esențial este selecția și pregătirea cărnii. Se recomandă utilizarea unor bucăți precum pulpa, spata, cotletul sau coastele, tăiate în cuburi de aproximativ 5-7 centimetri.

Alături de acestea, se pot folosi fleica (slănină cu carne) și cârnații proaspeți. Înainte de gătire, carnea trebuie sărată și piperată, fiind lăsată la rece de pe o zi pe alta. Deși se pot adăuga condimente precum usturoi, boia, cimbru sau foi de dafin, sarea rămâne ingredientul obligatoriu.

Pentru gătire, metoda clasică implică prăjirea în ceaun, în untură topită, având grijă ca grăsimea să nu fie supraîncălzită. Totuși, experta recomandă și o variantă modernă: gătirea la cuptor.

Procesul la cuptor se realizează lent, la o temperatură de 150-160 de grade Celsius, carnea fiind gătită în propria grăsime completată cu câteva linguri de untură. Această metodă asigură o gătire uniformă, menținând interiorul bucăților fraged, suculent și rozaliu.

În cazul cârnaților, aceștia necesită o abordare diferită. Ei se prăjesc separat, la foc mic, după ce au fost înțepați pentru a nu crăpa, sau se adaugă în tava cu friptură doar în ultima jumătate de oră. Este important ca aceștia să fie doar rumeniți și moi, nu uscați.

Conservarea propriu-zisă se face în borcane de sticlă sterilizate, spălate și uscate bine. Bucățile de carne și cârnați se așază în straturi alternative, cât mai compact, pentru a elimina spațiile goale.

Sigilarea borcanelor este etapa critică. Peste carne se toarnă untură topită fierbinte (nu clocotită), care trebuie să acopere complet conținutul și să formeze un strat protector de 1-2 cm la suprafață.

Un detaliu crucial subliniat de Oana Igrețiu se referă la tipul de grăsime utilizat pentru sigilare: „NU folosim untura de la friptură sau prăjit, ci untură proaspătă din slănină, pe care o topim”. Aceasta acționează ca un izolator ermetic împotriva aerului și bacteriilor.

După răcirea completă și solidificarea unturii, borcanele se depozitează în spații răcoroase, întunecate și uscate, precum cămara sau beciul. Odată deschis, recipientul trebuie păstrat obligatoriu la frigider.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]