Viceguvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Leonardo Badea, a prezentat recent o analiză detaliată privind evoluția cursului de schimb al leului, evidențiind faptul că aceasta este determinată de o serie complexă de factori macroeconomici și financiari, atât interni, cât și externi. Oficialul a subliniat că regimul valutar actual este unul de flotare controlată, adaptat specificităților economiei românești.

Factorii care influențează cursul de schimb

Leonardo Badea a explicat că „cursul de schimb BNR este nod de interacțiune al mai multor blocuri ale economiei, având o natură macro-financiară”. Printre factorii care determină evoluția cursului se numără poziția externă a României, incluzând balanța de plăți, termenii de comerț și investițiile străine directe. De asemenea, economia internă – cu elemente precum inflația, ratele dobânzilor, productivitatea, șomajul și cererea agregată – joacă un rol important. Pe lângă acestea, condițiile de pe piețele financiare, precum primele de risc asociate cursului, acțiunile speculative sau cele de acoperire valutară, contribuie la dinamica leului.

Contextul istoric al evoluției cursului

Viceguvernatorul a amintit că în perioada tranziției către economia de piață și în timpul crizelor financiare din 2007-2012, România a înregistrat variații semnificative ale cursului nominal, inclusiv deprecierea leului, acompaniate de turbulențe pe piețele interne. „Impactul social și economic al acestor episoade a fost considerabil, ceea ce explică sensibilitatea aparte față de evoluția cursului de schimb pe care publicul larg și mediul de afaceri o au”, a precizat Badea.

În primii zece ani după căderea comunismului, România a traversat o perioadă de instabilitate economică profundă și restructurări dificile, marcată de inflație ridicată și o încredere scăzută în instituțiile democratice și sistemul financiar. Aceasta a determinat o preferință ridicată pentru valută în detrimentul monedei naționale. Crizele financiare din Asia (1997) și Rusia (1998) au accentuat aceste vulnerabilități, generând ieșiri semnificative de capital și deprecierea leului.

Pe 14 februarie 2000, România a demarat oficial negocierile de aderare la Uniunea Europeană, moment care a marcat începutul unui ciclu de reforme și stabilizare economică. Între 2000 și 2003, inflația a fost redusă prin politici monetare și fiscale consecvente, iar economia a început să crească. Consolidarea fiscală și afluxul de investiții străine au sporit încrederea în moneda națională, ceea ce a condus la o apreciere susținută a leului în perioada 2004-2007.

Totuși, această tendință s-a întrerupt în a doua jumătate a anului 2007, odată cu izbucnirea crizei financiare globale, care a provocat ieșiri importante de capital și deprecierea monedei naționale. Din 2009, pe măsură ce dezechilibrele fiscale și externe au început să fie corectate, volatilitatea cursului a scăzut, revenind la un nivel compatibil cu funcționarea normală a economiei.

Evoluția leului în regiune

Analiza BNR arată că, înainte de 2003, deprecierea leului a fost mult mai accentuată decât cea a altor monede din regiune, fapt ce a amplificat sensibilitatea populației și a mediului de afaceri față de fluctuațiile valutare. Ulterior, regimul de fluctuație al monedelor regionale față de euro a avut amplitudini similare, iar România s-a aliniat țărilor cu cursuri relativ stabile. În ultimele două decenii, leul s-a depreciat nominal față de euro, însă într-un ritm mai moderat decât forintul maghiar, în timp ce coroana cehă și zlotul polonez au înregistrat o apreciere nominală ușoară.

Regimul actual al cursului de schimb

Potrivit lui Leonardo Badea, „regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, acesta fiind în concordanță cu utilizarea țintelor de inflație ca ancoră nominală a politicii monetare și permițând un răspuns flexibil al acesteia la șocurile neprevăzute ce pot afecta economia”.

Viceguvernatorul a subliniat că BNR nu fixează cursul de schimb, iar deciziile privind regimul valutar trebuie să țină cont de particularitățile economice, financiare și politice ale fiecărei țări. România, ca o economie mică spre medie, deschisă și vulnerabilă financiar, integrată în lanțurile comerciale și financiare globale, depinde în mare măsură de fluxurile externe de capital.

Importanța nivelului de echilibru al cursului

În încheiere, Leonardo Badea a subliniat că pentru o evaluare riguroasă a riscurilor și vulnerabilităților asociate cursului de schimb este esențială identificarea nivelului său de echilibru – pragul la care economia funcționează normal, fără dezechilibre externe sau interne majore și fără presiuni asupra inflației, șomajului sau creșterii economice.

„Fără un model solid, bazat pe tehnici cantitative avansate, nu putem construi o argumentație robustă privind oportunitatea unei anumite traiectorii a cursului de schimb sau a unui anumit nivel de flotare. De asemenea, este important să nu permitem ca episoade singulare din istoria economică să influențeze în mod disproporționat evaluările actuale, pentru a evita concluzii imprecise”, a concluzionat viceguvernatorul BNR.