Un copil trăia împreună cu mama lui; ei erau săraci și aveau bani doar pentru a-și gestiona nevoile. Mama avea doar un singur ochi și, din cauza aceasta, copilul se jena. Într-o zi când mama a mers la școala copilului, toată lumea de la școală a râs de el și și-au bătut joc de el deoarece mama lui avea doar un singur ochi.
Din această cauză, copilul a început să-și urască mama și a crezut că prezența ei este doar o rușine pentru el și că nu vrea să trăiască cu ea. Deci, el a decis că va studia foarte mult și o va părăsi pe mama lui. Copilul și-a terminat studiile cu note bune și a obținut o slujbă bună în alt oraș.
El și-a părăsit mama și s-a stabilit în oraș. A cumpărat o casă mare, s-a căsătorit și a făcut copii. Locuia o viață fericită de succes. Acolo nu avea nimic să-i amintească de mama lui și jena cauzată de ea.
Într-o zi, mama lui a venit să-l vadă. Când copiii lui au văzut-o, s-au speriat și au mers către el. Când a venit să vadă cine era la ușa lui, a descoperit că era mama. Văzând-o, el spuse: „Cine ești tu? Cum îndrăznești să vii la mine acasă?”
Mama a înțeles că fiul ei nu a vrut să o vadă și a răspuns liniștit: „Oh, îmi pare rău. S-ar putea să fi primit adresa greșită.” Apoi a plecat. Într-o zi, tânărul a primit o scrisoare de la școală despre o reuniune.
După reuniune, a coborât la vechea casă unde locuia mama sa. Când a intrat acolo, a văzut că mama lui era întinsă pe podea fără viață, cu o bucată de hârtie în mână. Era scrisoarea către fiul său. Ea a scris: „Fiul meu, cred că viața mea a fost destul de lungă acum și nu te voi mai vizita… dar ar fi prea mult să te întreb dacă vreau să vii să mă vizitezi din când în când?
Îmi lipsești atât de mult și m-am bucurat când am auzit că vii pentru reuniune, dar am decis să nu vin la școală… pentru tine… Îmi pare rău că am doar un singur ochi și că am fost o jenă pentru tine. Vezi tu, când erai foarte mic, ai avut un accident și ți-ai pierdut un ochi.
Ca mamă, n-am putut să mă uit la tine cum crești cu un singur ochi, așa că ți-am dat unul de-al meu… eram atât de mândră de fiul meu care vedea o lume cu totul nouă pentru mine în locul meu. Nu am fost niciodată supărată pe tine pentru tot ce ai făcut.
Îmi lipsești atât de mult. Te iubesc. Însemni totul pentru mine.” Întotdeauna iubește-ți și respectă-ți părinții deoarece nu poți înțelege niciodată cât de mult sacrifică pentru tine. Ar trebui să învățăm să respectăm și să prețuim sacrificiile și munca grea.
Preluat de la all4romania.ro
sursa: tasta.ro