Fără dar și poate, Munții Bucegi sunt printre cele mai fascinante locuri din România. Oferă o experiență profundă de conectare cu natura și atrage în fiecare an numeroși turiști, reprezentând un magnet pentru exploratori și pasionații de natură. Și totuși, puțini sunt cei care cunosc istoria lor. De unde provine, de fapt, denumirea acestor munți?

De-a lungul porțiunii superioare a Văii Prahovei, în estul Carpaților Meridionali, se întind Munții Bucegi. Lanțul muntos care poate fi văzut din orașele Bușteni, Poiana Țapului, Azuga, Predeal și Sinaia, este unul dintre cele mai fascinante locuri din România. Oferă o experiență profundă de conectare cu natura, invitându-te să respiri aerul curat și să te lași captivat de peisajele desprinse din povești. Deși reprezintă un magnet pentru exploratori și pasionații de natură, puțini cunosc istoria lor. De unde provine denumirea Munților Bucegi?

Varianta arhaică a numelui „Bucegi“ este „Buceci“, denumire folosită şi astăzi de bătrânii de la munte. Specialiștii spun că provine din „Bugeac”, ce desemnează „un complex de mai mulți mușchi care formează un covor verde si moale”. În actul care consemnează construcția Mănăstirii Sinaia, potrivit datelor istorice, se scrie că aceasta a fost ridicată „la pustie sub muntele Buceciul”.

Lingviştii spun că denumirea provine din „huceag“, „buceag“ sau „bugeac“. Huceagul sau buceagul este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. De asemenea, denumirile localităților Bugeac sau Buceag ar fi existat încă de pe vremea lui Burebista. De altfel, existau așezări cu aceste nume în județele Constanța, Ialomița și Teleorman.

Lingvistul Sextil Puşcariu susţine că numele Bucşoiului, unul din munţii care ajunge în vârful Omu, derivă de la Buc, Bucur, tot aşa cum şi Buceci, Bugeci derivă de la Buc cu acelaşi sufix ca în Măneciu sau Moeciu. Iar Bucur este un nume autentic dacic, relatează shtiu.ro.

Continuarea pe click.ro