Dragul meu bărbat!

Fiind de ceva timp o femeie liberă, acum, comunicând cu bărbații, în majoritatea cazurilor simt că mă plictisesc. Și acesta încă este un sentiment drăguț. Pentru că uneori am senzații de antipatie la cât de previzibil și monoton totul este. Cât de previzibili și monotoni sunt bărbații.

Oare ei într-adevăr consideră că, ajungând la 40 de ani, nu am auzit de la nimeni propuneri de a face sex? Adică eu într-adevăr nu înțeleg cum poți fi convins că este o propunere al dracului de atrăgătoare, care mai ales poate să vină din partea nu celor mai atrăgători bărbați?

Când ești la vârsta de „peste…”, tu ai auzit și ai văzut bărbatul în toate tipurile și combinările posibile. Mai mult decât atât, tu chiar știi cum vor evolua evenimentele mai departe până chiar și la o anumită zi. Când bărbatul va apărea, când va dispărea, când va reapărea după trei săptămâni sau luni, de parcă nimic nu s-a întâmplat. Scenariul este cunoscut din timp. Dragule, tu înțelegi că asta este plictisitor? Cafenea, restaurant… Invită-mă la biliard sau la o expoziție de pisici. Eu înțeleg încotro duce asta, dar fă ceea ce-mi e interesant. Simplu: arată-mi din prima minută că eu am o semnificație pentru tine. Și aceasta deja nu va fi atât de plictisitor. Și tu vei fi puțin mai special.

Ca psiholog, înțeleg că instinctele conduc. Dar, sincer, bărbații într-adevăr se aseamănă cu animalele primitive. Cei mai buni dintre voi, cei dezvoltați, cu o cultură și civilizare, de-a dreptul par a fi apetisanți, gustoși și atrăgători masculi, și pentru această comunicare uneori nu ți-e jale să-ți jertfești timpul, interesele, libertatea. Dar sunt atât de puțini! Într-adevăr puțini!

Nici nu ai cu cine să te joci în poftă. „Hai să ne cunoaștem mai îndeaproape”. „Cât de aproape?” „Cu 20 de centimetri” (tu ești un idiot, dragule?!). „Tu îmi vei citi Shakespeare la ureche? (încă încerci să salvezi situația). „Nu sunt bun la Shakespeare, în schimb sunt bun la altceva” (da, idiot!). Ajunge să te agiți cu „comoara” ta de parcă-i o mare bijuterie. Dacă într-adevăr vrei să știi ce mă excită, eu îți voi răspunde. Mintea. Aude-mă: mintea.

Dragule, când am 40 de ani, puțin mă interesează dacă ai burtică și cât de mare este… bicepsul tău. Cu mult mai mult mă interesează despre ce vom vorbi înainte și după, despre ce noi am făcut în viață, pot sau nu să te respect și chiar să te admir.

Dacă vrei să mă uimești, uimește-mă cu relațiile tale omenești. Eu înțeleg că primul impuls a fost să mă vrei. Dar dacă ai înțelepciune, vei ști că conectează și altceva – să vezi în mine un om. Demonstrează-ți delicatețea. Am trăit mult și știu multe. Pot să fiu o izvor pentru tine. Un izvor de forță, inspirație și gingășie. Izvorul creșterii și mișcării tale. Păi, fii atât de deștept, pentru ca să observi acest izvor. Mergi puțin mai departe decât e necesar pentru a-ți împlini poftele.

În viața mea până la tine au fost multe și de toate. Unica ce a fost în deficit a fost dragostea. Chiar dacă o vei repeta, ea oricum va fi diferită, mai ales că nu te poți obișnui cu dânsa. Toate celelalte propuneri eu deja am auzit. Iubește-mă, dragul meu, ca să te iubesc și eu.

Nota noastră.

Am primit acest text de la un apropiat al AMPress. L-a preluat, zice el, de la alt prieten de pe Facebook. Nu știm, ca atare, autoarea. L-am integrat rubricii noastre ”Articole care merită citite”. Poate că unii dintre dumneavoastră îl găsiți interesant. Noi l-am găsit demn de a fi citit.