Vin, mai rar sau mai des, la Muzeul Pietrei, prieteni. Prieteni ai poetului Lucian Avramescu, prieteni ai pietrelor cioplite de țărani, prieteni ai sculpturilor lui George Apostu (între marele sculptor și marele poet existând o legătură de viață și familie greu de concentrat în câteva cuvinte), prieteni ai trovanților, pietre cioplite de Dumnezeu, cum le răsfață poetul.

Sâmbătă, pe un ger sec, oaspeți ai scriitorului și familiei sale au fost Corina Tănasie cu soțul și fiul, bucureșteni legați de viață cărților, de artă, de satul nemuririi românești.

Radu, fiul familiei Tănasie, cât noi am încercat să înfruntăm frigul cu o palincă veche de prună (centrala termică, pe lemne, intrase în grevă) a făcut poze. Cele mai multe sunt instantanee. În altele – două sunt aici – ne-a pus unul lângă altul și ne-a cerut să fim naturali și să zâmbim frumos. Naturali eram că de…

A fost o zi bogată în spuneri și povești, cu bucureștenii pe care îi mai așteptăm cu drag la Sângeru.

Giorgiana Radu-Avramescu, AMPress