iertați-mă dacă am să vă surprind un pic,
dar tot ce văd, ce-aud pe scenele politice,
mă fac tonul să-l ridic

eu, care m-afișez cu romantism,
acum îl las, mă mai dezic puțin

oamenii aceștia care ne conduc,
care se vor acum, sau poate că în viitor
la cârmă,
la cârma țării, la cârma întregului popor,
vorbesc cu patimă și agramat, pe-alocuri,
vorbesc ce nu știu,
vorbesc doar cu păcat,
unul mascat sub aripa unor cuvinte grele,
pe care par că nu le înțeleg,
precum onoare, demnitate și respect,
cuvinte cărora nu le știu sensul,
și nici măcar să le caute-n dex

politica-i o damă, ce prea ușor se vinde,
nu-și vinde trupul,
ci doar așază pe tarabe ieftine cuvinte,
pe care noi le îngurgităm de multe ori,
prea multe ori,
fără să studiem profilul,
e drept că nici nu am avea ce studia,
și-n orb punem ștampila,
pe vorbe fără rost,
dar poleiate bine-n promisiuni, ca să nu spun minciuni,
ce nu ne umplu buzunarul,
ba dimpotrivă,
îi ia dacă se poate
și ultimul, dobândit greu, leu

ne face buni de plată,
sporovăiala lor,
prin taxe, achiziții, împrumuturi,
prin ordonanțe venite peste noapte,
să ne alunge somnul
și-așa împovărat de multele obligații,
pentru un stat care nu mai este al nostru,
a devenit privat

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]