Pregătirea verzei murate pentru iarnă este un obicei respectat în multe gospodării, însă rezultatul nu este întotdeauna cel așteptat. De multe ori, chiar și după câteva săptămâni, varza rămâne crudă, iar cauza principală nu este legată neapărat de rețeta saramurii, ci de condițiile de depozitare.

Temperatura ambientală joacă un rol decisiv în procesul de fermentație.

Dacă butoiul este depozitat într-un loc cu temperaturi prea scăzute, activitatea bacteriilor lactice este încetinită sau blocată complet. Pentru ca varza să se acrească în mod corespunzător, este necesar un mediu stabil, cu temperaturi cuprinse între 18 și 22 de grade Celsius.

Atunci când recipientul este ținut în spații precum un garaj neîncălzit, un balcon expus frigului sau un beci cu temperaturi foarte mici, procesul natural stagnează. Astfel, varza rămâne moale și fără gustul specific. Remedierea situației presupune mutarea butoiului într-o zonă mai caldă, o simplă creștere a temperaturii fiind suficientă pentru a reactiva fermentația.

Dozajul sării este un alt factor critic pentru reușita murăturilor.

Sarea are rolul de a inhiba bacteriile nocive și de a le susține pe cele benefice, însă proporțiile trebuie respectate cu strictețe. O cantitate insuficientă poate duce la alterarea verzei, în timp ce excesul de sare oprește procesul de acrire. Recomandarea generală este utilizarea a 25–30 de grame de sare neiodată pentru fiecare litru de apă.

Tipul de apă folosit influențează, de asemenea, calitatea finală. Apa cu un conținut ridicat de clor poate perturba fermentația. Din acest motiv, este indicată folosirea apei plate sau a apei de la robinet care a fost lăsată într-un vas deschis timp de 24 de ore, pentru a permite evaporarea clorului.

Totodată, varza trebuie să fie permanent scufundată în lichid pentru a evita contactul cu aerul, care provoacă oxidarea sau apariția mucegaiului. Dacă saramura scade, aceasta trebuie completată. În plus, aerisirea periodică a butoiului, cunoscută drept „răsuflat”, este necesară pentru eliminarea gazelor și prevenirea gustului amar.

Pentru a asigura un mediu optim și o aromă plăcută, gospodarii adaugă adesea mere tari sau mărar uscat. De asemenea, ingrediente precum hreanul, țelina și boabele de muștar sunt folosite pentru proprietățile lor antiseptice, contribuind la menținerea texturii crocante a verzei.

Respectarea acestor reguli simple, de la controlul temperaturii și al concentrației de sare, până la calitatea apei și ingredientele auxiliare, garantează obținerea unei verze murate gustoase, ideală pentru preparatele tradiționale de iarnă.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]