Istoria sarmalelor
Specialiştii americani au decis că sarmalele sunt produse tradiţionale româneşti, prezentându-le într-un documentar preluat de către CNN, printre 12 feluri tradiţionale de Sărbători din întreaga lume.

Paternitatea sarmalelor este disputată de câteva ţări precum: Ungaria, Turcia, Polonia, Croaţia, Bosnia, România. Mai mult, în interiorul României, saşii şi maghiarii spun că au făcut sarmale înainte de români. Dar americanii au decis că sarmalele sunt produse tradiţionale româneşti. Le-au inclus pe o listă restrânsă a „celor mai tradiţionale mâncăruri de Sărbători”, într-un documentar prezentat de portalul „Travel and leisure” care oferă informaţii de călătorie şi de petrecere a timpului liber pretutindeni pe glob (preluat de către CNN). Sarmalele românești au fost prezentate alături de alte 12 feluri tradiţionale de Sărbători din întreaga lume.

Încă din Epoca de Piatră!

Oamenii din epoca de piatră au inventat, odată cu oala de lut, şi o serie de alte noi modalităţi de preparare a mâncărurilor, inclusiv a cărnii. Deci inventarea oalei în care se fierbea carnea a fost primul pas către diversificarea felurilor de mâncare. Aşa cum arată unele picturi rupestre foarte vechi, oamenii îşi înveleau bucăţile de carne în diferite frunze comestibile. Astfel, se poate spune că primele sarmale ar fi fost inventate de oamenii primitivi. Cum arătau acele sarmale, ce fel de carne se puneau în ele nu avem de unde să ştim pentru că nu există astfel de date. Dar istoria sarmalei este extrem de veche, existând dovezi că în mod sigur oamenii din perioada Epocii de Gheaţă cunoaşteau tehnica înfăşurării cărnii mărunţite în frunze. Aceasta înseamnă că sarmaua există de cel puţin 15.000 de ani.

Cum s-a păstrat acest obicei culinar

Aşa cum arată mai multe studii, nici nu era nevoie de o transmitere a tradiţiei învelirii cărnii tocate în frunze, deoarece oamenii au reinventat sarmaua şi în culturi izolate din diferite triburi din Jungla Amazonului şi Papua Noua Guinee. În triburi formate din copii alungaţi din unele triburi amazoniene, care nu ştiau cum se prepară mâncarea, s-a dovedit că aceştia au reinventat-o. Din acest motiv, ipoteza conform căreia indienii ar fi preluat o tradiţie foarte veche a gătitului sarmalelor nu are o susţinere reală. Dimpotrivă, s-a dovedit că, în India veche, cu 2.000 de ani înainte de Hristos, sarmalele au apărut chiar în triburi foarte izolate de junglă. De la aceste triburi se zice că ar fi preluat persanii sarmaua, care ar fi ajns mai târziu în Europa prin Orientul apropiat.
Originea sarmalelor – motiv de dispută în Europa
Atât grecii, cât şi albanezii, bulgarii şi, nu în ultimul rând, croaţii şi turcii cred că ei sun inventatorii sarmalei. Denumirea de sarma, comună pentru români şi croaţi, este asemănătoare cu „sarmi” în bulgară şi „sarmalaki” în greacă. Aceasta nu spune însă nimic despre identitatea celor care au preluat primii acest deliciu culinar sau dacă au fost reinventate în zona balcanică de un popor anume.
Mai mult decât atât, sarmalele croate diferă de cele bulgăreşti aproape la fel cum diferă sarmalele olteneşti de cele moldoveneşti.
Mulţi cercetători nu exclud deloc ipoteza conform căreia sarmalele balcanice din sud ar avea o altă origine decât cele româneşti, care ar fi fost reinventate pe teritoriul ţării noastre. În sprijinul aceste ipoteze vine şi faptul că românii stau cel mai bine la capitolul creativitate din tot sudul şi sud-estul europei. Alegerea sarmalei ca mâncare naţională poate fi astfel o idee justă, deşi avem de-a face cu un preparat culinar prezent şi la vecinii noştri din Balcani.

SARMALE BULGĂREȘTI
Bulgarii au şi ei sarmalele lor, pe care le prepară nu doar cu carne de porc, de vită sau amestec, ci şi cu carne de miel, capră, cu amestecuri de cârnaţi, cu carne de raţă sau de gâscă. Acesta se condimentează cu sare, piper şi plante aromatice, apoi se rulează în foi de varză (dulce sau murată), sfeclă, ştevie sau frunze de viţă de vie.

SARMALE GRECEȘTI
Se prepară sarmale obişnuite cu carne şi orez, în foi de viţă, şi se pun în straturi, aşezând între ele orez amestecat cu unt şi parmezan. Se toarnă deasupra iaurt şi se presară bucăţele de unt şi roşii tăiate cubuleţe şi se coc în cuptor. Se servesc calde cu sos avgolemono (un sos de ou cu zeamă de lămâie).

SARMALE TURCEȘTI
Se prepară ca şi cele româneşti, dar numai din carne de miel sau berbec, iar în compoziţie se adaugă stafide.

Sursa : Revista Felicia