Libertatea de a pleca oriunde,
Libertatea de a te întoarce când vrei
Pe margini nu de plopii fără soț ești flancat,
Nici de turme de miei.

Libertatea de a trage cu pușca,
Scria cândva un poet,
El și-a căpătat libertatea de-a nu mai fi,
De-a nu mai merge, nici vioi, nici încet.

Libertatea de a pleca oriunde,
Libertatea de a te întoarce când vrei,
Pe margini, plopii fără soț s-au uscat,
Și-n locul lor au crescut hiene și mișei.

Libertatea bătrânei de alături,
Bătrâna care locuiește singură la trei,
Copiii o bat veseli cu pietre –
E nebună, zic, asta au citit în privirea ei.

Opriți-vă, le strig, dar cine să audă,
Zarva copiilor e asurzitoare
Și împrejurul lor, pe stradă
Lumea degajă o zarvă și mai mare.

Doar la moartea bătrânei s-a făcut liniște,
O urmează o tăcere  corozivă și deplină,
Iar în curtea rămasă pustie,
Nimeni din cei plecați în lume n-o să mai vină.
Lucian Avramescu, 8 decembrie 2016, Sângeru