Dar tu, îngere, de unde știi că ești înger?

 

Câte suflete am? – te întreb.
Nu mi le confisca pe toate, rogu-te,
Pe taraba unde se vând inimi de pătrunjel și de îngeri,
Demoni la pachet și halbe înamorate de buzele care le sorb!
Eu, precum vezi, înaripatule, nu te ascult,
Toate îmi ies cum vreau eu sau pe dos!

Dar tu, îngere, de unde știi că ești înger?
Aripile tale se fac negre uneori
Sau nu știi că ești rudă cu cel degradat?

Distribuie prietenilor

Mi-e teamă, îngere, doar de mine,
Hlamida-mi neschimbătoare
Se colorează altfel noaptea, sau ziua, sau la capătul anotimpului,
Când ar trebui să-mi dau liber la înflorire,
Iar eu aflu ultimul că mi-am interzis!

Îngere, tu câte suflete ai?
Nu te da alb, când negrul ți se vede sub pene,
Nu te da Dumnezeu, când demonică streche aleargă prin tine!

Ce treabă am eu cu asta?
Te iubesc, îngere, mai ales când aripile tale-s de îngeriță
Iar sufletul meu e lăsat în pace, să zburde.

Privește cum viața mi-o ia înainte,
Cum aleargă ca un lăstun care nu se mai satură de zbor,
Privește ce poftă nebună am să-mi mai lași,
Din sufletele pe care le-am avut,
Măcar câteva, să le respir,
Fiindcă sufletele pe care le știu sunt țâțoase
Și trist ar fi să nu mă lași să le mângîi.

Îngere, ce treabă am eu cu tine, știu,
Dar ce treabă ai tu cu mine de mă zugrăvești migălos?
Lucian Avramescu, 5 decembrie 2016, Sângeru