Umblă prin poduri Sfântul Ilie
Nu mai are cai, caii-s în abatoare
Tună și huruie cerul, de parcă proorocul și-a luat
O mașină cu șapte motoare

Când eram mic, mă dădeam bine cu Sfântul
Aveam și-un prieten de uliță, Iliuță,
Ăsta, îi spuneam bunicii, e nepotul celui din cer,
Bunica râdea și-l alinta pe amicul meu, Puță

Acum plouă lung ca Balada lui Ciprian Porumbescu,
Acoperisul casei mele e din lemn de vioară
Îmi place ploaia de iulie, dar continuă să-mi fie frică
De urgia fulgerelor care omoară

În Tisa, pe dealul alb cu reflexe sângerii
Unul stătea, când a venit potopul, la masă
Cosise de cu zori, nici n-a băgat de seamă că se-ntunecă
Iar fulgerul l-a spintecat, atras probabil de lama de coasă

Acum sfinții nu mai locuiesc în cer,
Stau în nori să ne vadă mai de aproape
Cum ne-am prostit noi și ne-am sălbăticit
Iar mulții Ilie de pe pământ, unul pe altul țin să se-ngroape

Când plouă, ca acum, nu se mai văd dealurile
Nici Ciortea, nici Jariștea, nici Runcu nu se mai văd de fel
Sfântul Ilie a învelit dealurile în ploaie
Sau sub noianul de fulgere le-a luat pe toate cu el

Mă bucur că nu mai e curent, becurile au orbit
Am în pod undeva un ciot de lampă cu gaz
Dar bunica nu mai e să-i frece sticla cu ziarul
Iar sticla, nefolosită, s-a spart de necaz

De fapt Sfântul Ilie e mâine
Acum face exerciții de paradă
Cum bat soldații pas de defilare
Ca generalii, care stau ca niște zei burtoși în tribune, să-i vadă

Sunt fericit să aud cum umblă prin poduri Sfântul Ilie
Nu mai are cai, caii nu mai au  nici în cer căutare,
Tună și huruie înălțimile , de parcă proorocul și-a luat
O mașină diesel cu șapte motoare

19 iulie 2020, Sângeru