Cică adevărul s-ar brodi la mijloc!
Spusa, atribuită atenianului Platon, are pedigree, tilu de noblețe, vechime ca a unui vin bun în amfore cretane,
Numai că nimeni nu știe unde este mijlocul
Filosoful s-a retras în spatele lui Socrate care a băut, la cerere, cucută,
Fiindcă strica generațiile tinere și nimeni nu mai poate să-l tragă la răspundere
Cum le strica?
Refuza să le cumpere smartphone și cvadrigă bengoasă
Platon ne-a lăsat cu totul în ceață,
Drept pentru care a fost pedepsit de contemporaneitatea
Veacului XXI –
Nu se mai predă în școli, unde nu se mai predau nici mai curânzii Shakespeare, Eminescu și limba română
Toți și toate apaținând generației expirate
Dar să rămânem cu popoul gânditor pe interogația unde se află mijlocul care ține cu chirie, în gazdă, adevărul?
Precum observ, niciodată mijlocul nu se nimerește la mijloc
Chiar soarele, în cumpăna zilei,
Când zice-se că nu mai face umbră
Umbra trăgându-se sub picioarele omului și sub piciorul într-un picior al copacului,
Divulgând un incomensurabil neadevăr – soarele stă mereu câș, pe o rână, pe o coastă
Meditând până asfințește unde e mijlocul zilei
Femeile, care-s simbolul perfecțiunii corporale,
Au și ele mijlocul pus ori sub sâni, prea sus, ori la genunchi, prea jos,
Unele umblă cu mijlocul în poșetă
Și toate, fără excepție, cred că au o țâță mai mare când , de fapt, cealaltă e mai mică
Dacă-s șoferițe și le întrebi zâmbitor ceva
Ele arată în sus degetul mijlociu care nici el nu e chiar în mijloc
Bruiat de diferențele corporale dintre arătător, inelar
Și deștul cu semnătură
Pentru noile generații alfabetizate electronic
Părerea mea e că Platon și-a bătut joc de noi,
Adevărul nu e la mijloc
Fiindcă nu există mijloc
Și, pe cale de consecință, nici adevăr!
Ca atare, acestea fiind demonstrate, de unde și latinismul furat de la greci, Quod erat demonstrandum, Pa! Buni zori, de mai multe ori!
4 martie 2021, Sângeru
