Seara se apropie de Muzeul Pietrei, pipăie marginile lucrurilor și ființelor, conduce rațele din rasa Dublu Moțata de Sângeru spre adăposturi și voliere, acolo unde peste noapte vulpile nu au acces,  mai ales că pe afară patrulează cinci câini, din care doi sunt  din rasa lup, polițistă.

Cocoșii pitici, mai mulți decât suratele lor pe care le curtează necontenit, își trag sufletul pentru trâmbițatul din zori.

Din cea de a treia curte, făcând cărare de piatră prin bretonul livezii cu meri, vișini și cireși, ne vine în întâmpinare o nouă alee  dinspre troița-turn pe care, după inspecțiile pe dealuri, stă la sfat cu îngerii  Dumnezeu.

Autorul-arhitect, creatorul acestui univers unic prin iubirea de oameni și piatră, este poetul Lucian Avramescu, care-și admiră, mut de încântare, opera.

Am aruncat o geană fiindcă miracolul Planeta Sângeru ține mai mult, e mult mai cuprinzător și se arată gratis oricui vrea să-l vadă.(Poze făcute de Giorgiana Radu, ultima, cea cu căprițele cameruneze fiind mai veche, adică din toamnă).