De la ultima mea carte de poezie pot măsura timpul cu câteva sute de poezii noi, pe care le-am scris zilnic, uneori mai multe, făcându-și loc fiecare între diversele mele frământări, obligații, munci. Cele mai numeroase poezii, ca de obicei, sunt de dragoste.

Ultima mea carte se cheamă ”Să strigi femeia pe numele ei de vers”. Mă refer la o carte de poezie, fiindcă între timp au mai apărut ”Cartea fără nume”, care începe cu o piesă de teatru, și romanul ”Despre singurătate”.

Titlul este recoltat de o cititoare din Sibiu din una din poeziile mele. De ce nu-i spui cărții astfel? –mi-a scris pe Facebook. E versul tău! Și așa am numit cartea, replică târzie la ”Bună seara, iubito”. I-am spus ”Să strigi femeia pe numele ei de vers”, sugerând bărbaților să caute, dincolo de numele din certificatul de naștere sau din buletin al iubitei, numele ei de poezie, și doar după ce-l află, s-o strige astfel. Fiecare femeie are, înlăuntrul sufletului ei, un nume de vers care se lasă aflat greu, doar prin iubire.

Din cele peste 500 de poezii, cele mai multe publicate pe site-ul AMPress, la rubrica ”Poezii nu numai de iubire”, o să aleg circa 400. Fac o selecție pe toane, fiindcă uneori îmi place foarte mult ce am scris, alteori deloc. Caut un titlu din poeziile publicate pentru un volum ce va fi editat prin februarie, martie. Nu am o idee încă și rog cititoarele, prietene ale versului meu, să-mi sugereze un titlu. Cules din poeziile pe care le-am scris și tipărit. Nu știu numele cititoarei de la Sibiu. I l-aș fi trecut pe pagina de gardă a cărții. O voi face la volumul pe care-l pregătesc acum. Ce ziceți? Vreau un cuvânt de sprijin, un vers de ajutor. Caut, găsesc și mă răzgândesc.

O carte poate fi o întâmplare frumoasă la care puteți cotiza. Acum câteva minute am scris o poezie în care prind ceva din spiritul Crăciunului. De dimineață am scris altceva. Mulțumesc și sărbători cu bine, tuturor!
Lucian Avramescu, 13 decembrie 2018, Sângeru