Lucian Avramescu: În ochii tăi, Crăciunul coboară
Deasupra noastră, deasupra noastră
Retina cerului nealbastră
Dată cu stele
Fiindcă negru e ochiul iubitei mele
Ba ochiul e verde, e verde
Ca o pajiște primăvara, în care se pierde
Pasul de ciută al dragostei mele
Care aleargă fără rochie și fără mărgele
Vine Crăciunul, vine Crăciunul, zici
Steaua de sus răsare și jos ,pe aici,
E inima mea, e inima mea
Care prin toate cele cinci colțuri rămâne a ta
Care-i culoarea ochiului tău, te-am întrebat
Fiindcă de el m-am îmbătat
Și nu mai pot distinge al cui
E verdele cel albastru și negrul căprui
Bradul n-a sosit, agăț globurile o mie
De genunchii tăi, de-a surâsului iie.
E nașterea, nașterea, zici,
Se petrece și pe aici
Naște-mă atunci, dacă-i așa,
Naște-mă tu, dragostea mea
În ieslea fânului ce din tine creștea
Vin sărbătorile, cerul se face mai mare
Să cuprindă toate stelele aducătoare
De prunci pe care Mariile îi vor spăla pe picioare
Dar roagă-te ca din cer
Irod să nu-i mângâie cu al lunii jungher
Deasupra noastră, deasupra noastră
Retina cerului nealbastră
Dată cu stele
Și eu te caut , caut să te aflu în care ești dintre ele
Lucian Avramescu, 13 decembrie 2018, Sângeru