Am parcurs o nouă noapte corectând șpalturile, la literă, ale cărții ”Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”, pe care, cum știți, am scris-o împreună. Fără zilnicele și generoasele voastre încurajări, menite să-mi pitească amărăciunea și a mă ține departe de scufundarea în neant, nu izbuteam să mă fac bine. Fiindcă, vorbind în gând și-n scris cu voi, am uitat chipul hâd al infirmității și mă consider un om cât de cât normal, care este, ființează, produce, chiar dacă în surdină.

Peste noapte a venit și coperta. Astăzi sau mâine vă voi consulta dacă este ceea ce trebuie. Mie nu-mi displace. Am transmis autorului câteva observații ușor de rezolvat.

Azi, după prânz, în emisiunea de pe TVR 2 a Marinei Almășan, de la orele 15,00, este invitată fiica mea cea mică, Ana Luciana Avramescu, în calitate de pictor. Am emoții cu toate că emisiunea e filmată, iar noi, părinții, am fost de față.

Vă doresc zi și zile și luni și veșnicii cu zori care să se oglindească în ochii domniilor voastre, surâzători și văzători de bucurii ale vieții. Pe curând!