Ca un pui de vrabie te culcuşeşti la pieptul meu
Puiul are aripi, zboară îl îndemn, zboară
Vine primăvara acestei ierni cu pustietate
Iar pieptul meu, cel de piatră, pregătit e să moară

Privește aerul! Nu mai pot privi!
Miroase ceața orașului, e ca o herghelie de cai!
Nu pot mirosi, nu pot gusta, nu pot
Ciuguli din palma ta notele cântecului care erai

Cu puiul de vrabie plâng și eu
Plângem amândoi liniștiți, răbdători, cumsecade
În așteptarea virușilor ucigași
În așteptarea nemaiîntâlnitelor tornade

Lumea întreagă s-a poticnit în mișcare
Un glas al răzbunării din hăuri o cere
Tot ce se petrece e crunt, lugubru și devastator,
Ca un început de moarte sau un început de înviere

11 februarie 2020, București