Dacă soarta nu mă găsea mereu îndrăgostit
Mă lua de mult în primire
Şi mă deşerta unde ştie ea mai bine

Dacă viaţa nu mă găsea mereu plin de viaţă
Sigur dădea cu mine de pământ
Până ajungeam să nu mă mai văd
Ca un ţăruş pe care-l înghite ţărâna

Dacă ochii tăi verzi de căprui și căprui de verzi
Nu vegheau continuu
Umbletul meu pe cărări
Sigur că mă mânca jivina întunericului

Dacă eu nu eram eu și eram altul
Altul ăla se făcea eu
Fiindcă altfel nu putea
N-avea cum
N-avea de ce
Ce?

1 septembrie 2020, Sângeru