Mă găsesc, din nou, într-un salon de spital. Pe peretele din fața patului meu se află atârnat un televizor minuscul care funcționează pe un singur program. Toți, reporteri și invitați vorbesc neîncetat despre coronavirus.

Spitalul, de urgențe, pare pustiu. Vânzoleala de altădată a dispărut. Sunt saloane goale. Lângă salonul meu, cu ușa mereu deschisă, se află un bătrân cu o cicatrice veche la un ochi. Poartă un pampers mare și umflat între picioarele scheletice. Îmi face mereu semn, când trec spre baie, să mă apropii pentru că vrea să mă întrebe ceva. ”De ce suntem noi aici?” Vocea omului, rezidual, e stinsă. Îi spun, prin semne, fiindcă vorbele mele au amuțit cu totul, de ce se află oamenii la spital. ”Suntem bolnavi!”, zice el oarecum liniștit și concluziv.

Azi, salonul lui e gol. Aflu că a fost externat. Giorgiana, singura care a învățat să descifreze ce spun, e translatorul meu. O asistentă crede că sunt străin. O alta că am ceva cu capul. Ambele au în felul lor dreptate.

Diagnosticul nou, care m-a adus iar la spital, este pneumonie de aspirație. Fără febră, dar cu alte derivate. Mâncarea mea se duce aiurea. Ca atare mănânc prin perfuzii.
Pe geam văd stadionul pustiu Dinamo. La poarta din partea opusă număr 22 de araci cu basma în cap, înfipți în gazonul pieptănat și tuns scurt. Trei araci au fost doborâți de vânt. Un altul nu are basma. Câțiva sunt oblici, indicând goana unui fotbalist care driblează și înscrie, sub uralele mute ale tribunelor pustii.

O reporteriță povestește noile reguli de înmormântare. Cei care au murit de coronavirus vor fi băgați în sac, sacul în sicriu, iar sicriul bătut zdravăn în cuie. Să nu iasă, prin crăpături, virusul cu coroană, periclitând sănătatea urmăritorilor. Au voie să conducă mortul la groapă doar doi membri ai familiei. Nu se mai fac autopsii și slujbe.

Sigur, nimeni n-a murit încă la noi de virusul cu sceptru, dar autoritățile sunt prevăzătoare. Să ne bucurăm că mor doar bătrânii, trage o concluzie optimistă, reporterița. Dacă un părinte are cinci copii cum se procedează? Probabil trag la sorți și doar doi copii își conduc părintele vârât în sac, pe ultimul drum.

Autoritățile se gândesc la toate. De mâine se dau ordonanțe de urgență. Poate se va da o ordonanță că e obligatoriu să rămânem vii. Mori – te paște amenda.

Trăim – încă trăim – în vremuri de ciumă, de holeră, de pustietate. 22 de țăruși joacă fotbal pe stadionul Dinamo.