Lucian Avramescu:  Dintre toate, doar tu nu mai semeni cu tine, spuse îngerul

 

Cel mai mult, i-am spus îngerului, mi-am dorit să am ceva
Care să-mi semene…

Ai atâtea care-ți seamană, răspunse îngerul vesel,
Casa pe care ai clădit-o îți seamană,
Fotografiile toate
Care-ți acoperă odăile
Sunt aidoma ție,
Bunicul și bunica sunt pe calapodul tău,
Mama și tata te moștenesc,
De parcă ei s-ar trage din tine
Și nu tu din plămada lor

Distribuie prietenilor

Dar de ce nu-mi seamănă, îngere,
Norii bucălați de pe cer,
Ceva pune distanță între mine și ploaie,
De ce nu semăn ploii
Eu care știu atât de bine chimia norilor,
De ce mi se pare că iarba
Pe care, de cum răsare, o cunosc și o mângâi
Nu e aidoma chipului meu,
Dacă din iarbă sunt și în iarbă mă întorc într-o zi?

Toate îți seamănă, spuse încruntându-se, îngerul
Doar pozele nu-ți mai seamănă,
Tu nu-ți mai semeni ție,
Copilul care aleargă iezii încolăcitelor cuvinte
Și pe pajiști le caută dezlegare
Nu ești tu,
Tânărul visător
Și soldatul îndrăzneț
De pe marginea tranșeelor nu ești tu,
Vraciul înțelept,
Vindecătorul prin cuvintele dragostei
Nu ești tu,
Bonomul care și-a risipit inima
Oriunde era nevoie de ea
Și toți ceilalți în care ți se pare că te recunoști
Au dispărut

Dacă eu nu sunt eu, îngere,
Dacă nimic din mine nu-mi mai seamănă,
De ce
Tot pe numele mare și mic mă strigi,
De ce nu strigi alt nume la care eu să răspund,
De ce mă păcălești cu închipuitele viețuiri?

Nu te păcălesc, vorbi, pentru ultima oară, îngerul,
Relaxat de astă dată ca un apus de soare vara,
Toate sunt ale tale și-ți seamănă,
Mai puțin tu, mai puțin tu…

Apoi îngerul
Se preschimbă în mineralele sale înaripate
Și pieri, așa cum toți îngerii pier

Lucian Avramescu, 31 octombrie 2018, Sângeru