Ce fericire să spui bună dimineața!
Cui?
Oricui, florilor arse de brumă,
Consoanelor și vocalelor din cuvântul
Atât de melodios și de zgribulit totuși în frigul lui octombrie,
Iubire,
Carpenului rămas fără costumația de gală a frunzei
Încât seamănă cu jugastrul
Iar un nepriceput
Îl poate confunda cu o rădașcă pe cer
Ce fericire să saluți
Dimineața, pentru că există,
Imaginea norilor sidefii
Și să atingi ușor buzele femeii care doarme încă
Atent să n-o trezești la vacarmul zilei care începe
Bună dimineața,
Repetă, pe silabe,
Perușul din colivia adusă în camera ta
Fiindcă noaptea ucide
Prin dihorii uzi ai întunericului
Orice cântec înaripat
Ce fericire, spui, să începi o nouă zi,
Fără să știi câte stau pitite după colțuri,
Dar bucuros că ea există
Fiindcă nimic nu poate egala tristețea
Ca nimic să nu se mai arate
Lucian Avramescu, 30 octombrie 2018, Sângeru
