Merii din livada cu Biserica închinată Maicii Domnului au primit ordin de înflorire. Sau au înflorit de capul lor sub privirile mele uimite, fiindcă până acum au tăcut în muguri, retrase cu pistilele lor cu tot, ca niște coarne de melc, în cochiliile umflate?

Întorceam spatele și revenind, găseam mărul pe sfert înflorit. Mai ales cei din soiul Florina. Alții, ca variantele de Golden sau Ionathanul, mai stau pe gânduri ca pe rădăcini și ca pe piatră Gânditorul din Hamangia.

Miercuri în zori îmi vine prima mașină cu șindrilă de piatră tăiată din Munții cei bătrâni ai Măcinului. Din Dobrogea aveam puține pietre. Acum, acoperișurile succesive ale Bisericii din Livadă vor pune pe cap umbrela calcarului dintre Dunăre și Mare.

Biserica s-a mai suit cu un cat spre cer și are încastrate 11 ferestre făurite de echipa bunului meu prieten Liviu Mogoș. Șindrila o s-o apere de ploi sau de soare, fiindcă ieri a fost cea mai caldă zi de Înviere din istoria știută.
Hristos a înviat!

Pun mai jos câteva poze din planeta Sângeru, cu Muzeul Pietrei în mijloc, reper de nemurire a satului românesc de ieri și, cine știe, de mâine.